Zona ecuatoriala

Zona ecuatoriala este o zona de clima calda caracterizata prin temperaturi ridicate, umiditate foarte mare vânturi numite "calme ecuatoriale", vegetatie si flora foarte bogata. Climatul în zona ecuatoriala este de o mare uniformitate termica în toate lunile anului înregistrându-se temperaturi cu media de 25-27⁰ C si precipitatii abundente(3-4m/an). În zona ecuatoriala creste o padure constituita din arbori înalti si desi ale caror coroane se contopesc într-un frunzis compact, de 40m înaltime, dar continuând într-o adevarata stratificare pâna la sol. La partea inferioara umbra este deasa, astfel ca ierburile sunt putine. Desimea padurii este marita prin liane, plante lemnoase agatatoare având grosimi diferite, ce fac adesea dificila stabaterea acestor paduri. Se mai adauga si numeroase alte epifite, ale caror radacini aeriene atârna ca niste smocuri de fire. Caracteristica acestor paduri o da marea varietate a speciilor vegetale. Ca specii de arbori întâlnim: abanosul, mahonul, nucul brazilian, cocotierul, arborele de cauciuc, arborele de cacao, arborele de chinina, palmierul de ulei, acaajuul, palisandrul. În zona litorala, padurea ecuatoriala se prezinta sub forma de paduri de mangrove, formate din arbori cu radacini aeriene, laterale care înfrunta valurile si mareele constituin o adaptare la mediul de viata. Padurea ecuatoriala adaposteste numeroase specii de animale de marimi diferite. Gasim: maimute, lilieci de talie mare, lenesul, marsupiale, jaguari sau alte feline de prada, o varietate de pasari ca: papagalii, colibri, reptile de dimensiuni mari, de tipul iguanei, serpi uriasi ca anaconda, boa, broaste, rozatoare de talie mare ca capybara. Plantele cresc tot timpul anului, iar frunzele cad treptat. Solul padurilor ecuatoriale este puternic umbrit, cu putine ierburi, acoperit cu o litiera subtire, nu are conditii favorabile pentru acumularea humusului. Caracteristic este însa procesul pedogenetic de acumulare a oxizilor. Solurile rosii dau specificul locurilor. Padurea ecuatoriala este într-un pericol foarte mare datorita extractiilor minerale si a industrializarii zonelor ecuatoriale. Aproximativ 20,4 milioane hectare de padure ecuatoriala a fost distrusa în fiecare an în zona amazoniana, America Centrala, Malaezia, Indonezia si Borneo. Daca se mentine aceasta rata de defrisare ar însemna ca în aproximativ 40 de ani zona ecuatoriala ar fii lipsita de padure. Padurea ecuatoriala contine aproximativ 50% din totalul  speciilor de plante si animale de pe glob. Acest procent ajunge chiar la 90% din totalul speciilor. Unele dintre aceste specii nici nu au fost identificate si studiate înca, deci daca s-ar pierde nu am reusi sa le cunoastem. Plantele din zona ecuatoriala reprezinta materia prima în industria medicamentelor, aproximativ 1% din speciile de plante din aceasta zona sunt folosite în medicina. Mai mult de 1000 de plante au fost considerate ca sunt eficiente în vindecarea si remedierea cancerului. Una dintre aceste plante este periwinkle, gasita în padurea Madagascan. Care este eficienta în tratarea cancerului si a leucemiei la copii. Defrijarea are ca efect negativ si în rândul faunei din zona ecuatoriala ca de alfel si a pasarilor si animalelor migratoare care traiesc aici. Defrisarea duce si la ditrugerea comunitatilor de bastinasi care se gasesc aici. S-a estimat ca în bazinul Amazonului mai mult de 90 de triburi diferite de bastinasi au murit în acest secol din cauza defrisarilor masive.