Chimia

Ce este chimia?

Chimia este ştiinţa care studiază substanţele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice, precum protonii, electronii şi neutronii.  Atomii se combină pentru producerea moleculelor şi a cristalelor. Chimia mai este numită şi ştiinţa de mijloc sau ştiinţa centrală, întrucât combină toate celelalte ştiinţe ale naturii, precumastronomia, fizica, biologia şi geologia.

Naşterea chimiei poate fi atribuită anumitor practici, numite alchimie, care sunt efectuate de mai multe milenii în multe părţi din lume, în mod special în Orientul Mijlociu.

Structura obiectelor pe care le folosim de zi cu zi şi proprietăţile materiei cu care interacţionăm sunt consecinţe ale proprietăţilor substanţelor chimice şi ale interacţiunilor lor. Spre exemplu, oţelul este mai dur decât fierul pentru că atomii din el sunt mai strâns legaţi, formând o structură cristalină mai rigidă. Lemnularde sau este supus oxidării rapide pentru că poate reacţiona în mod spontan cu oxigenul în cadrul unei reacţii chimice deasupra unei anumite temperaturi. Zahărulşi sarea se dizolvă în apă deoarece proprietăţile lor moleculare/ionice permit dizolvarea în condiţii ambientale.

Transformările care sunt studiate în cadrul chimiei sunt rezultatul interacţiunii fie dintre substanţe chimice diferite fie dintre materie şi energie. Chimia tradiţională implică studiile interacţiunilor dintre substanţe într-un laborator specializat folosind diverse vase de laborator.

O reacţie chimică este transformarea unor substanţe în una sau mai multe alte substanţe. Poate fi reprezentată simbolic printr-o ecuaţie chimică. Numărul atomilor de pe partea stângă şi dreaptă a acestor ecuaţii chimice trebuie sa fie egal. Natura reacţiilor chimice pe care o substanţă le poate suferi şi descărcările de energie ce pot surveni sunt definite prin anumite legi de bază, numite şi legi chimice.

Energia şi entropia sunt la fel de importante în majoritatea studiilor chimiei. Substanţele chimice sunt clasificate în funcţie de structura lor dar şi de compoziţia lor chimică. Ele pot fi analizate folosind instrumete de analiză chimică, precum spectroscopiaşi cromatografia.

Chimia e o parte integrată din studiul ştiinţelor naturii atât în şcoala gimnazială cât şi la liceu, de altfel în unele ţări europene, printre care şi România, chimia are rezervate ore de curs separate, cu profesori specializaţi. La acest nivel, chimia este adesea numită chimie generală care introduce o largă varietate de concepte fundamentale care permit elevului să obţină îndemânarea şi tehnica necesară la niveluri mai avansate, acolo unde chimia este studiată la fel în toate disciplinele ei.Oamenii de ştiinţă care se ocupă cu cercetarea în domeniul chimiei se numesc chimişti. Majoritatea se specializeză pe una sau câteva din disciplinele acestei ştiinţe.

Biologie

Peștii osoși și cartilaginoși

Clasa peștilor cartilaginoși

Cuprinde pești cu schelet cartilaginos și cu corpul acoperit cu solzi placoizi. Gura așezata ventral sub bot (gura sub terminală), are numeroși dinți. Înotatoarea codală are lobul superior mai mare (heterocerca). Au 5 – 7 perechi de branhii așezate în pungi branhiale care comunică cu exteriorul prin fante branhiale. Le lipsește vezica înotătoare.

Trăiesc în apele mărilor și oceanelor. Majoritatea sunt răpitori, cunoscuți sub numele de rechini (selacieni): rechinul albastru, rechinul alb, rechinul ciocan, cîinele de mare (lung de 1,5 m, prezent și in Marea Neagră), peștele ferastrău, rechinul balenă (lung de peste 15 m) etc. O parte din speciile de pești cartilaginoși sunt bentonice (bentos – zona de fund a marilor) și au corpul puternic turtit dorso-ventral, cu înotătoarele pectorale mult întinse pe laturile corpului: vulpea de mare, pisica de mare, torpila electrică (prezentă și în Marea Mediterană, cu organe electrice ce produc descărcari de 70 – 80 V, cu rol în aparare.

Clasa peștilor osoși

Cuprinde pești cu scheletul parțial sau total osificat, cu corpul acoperit cu solzi osoși. Branhiile sunt așezate în două camere branhiale, plasate de o parte și de alta a capului și acoperite de cîte un opercul. La majoritatea speciilor există vezica înotătoare. Sunt cei mai numeroși dintre pești. Populează atît apele marine și oceanice, cît și cele dulci. Peștii osoși actuali sunt grupați în mai multe unități sistematice dintre care cele mai importante sunt: acipenseridele, teleosteeni, dipnoii, și crosopterigienii.

Peştii cartilaginoşi

Chondrostei

Chondrosteii sunt un grup de peşti cartilaginoşi, adică au scheletul alcătuit din ţesut cartilaginos şi nu osos. Reprezentanţi ai acestui grup sunt rechinii şi pisicile de mare, ambii fiind prădători vorace ai mediului în care trăiesc.

Cel mai mare rechin este rechinul-balenă, acest uriaş atingând până la 15 m şi 40 de tone. În ciuda dimensiunilor sale titanice, acest uriaş este inofensiv pentru om. Se hrăneşte în special cu plancton dar şi cu  peşti mai mici. Rechinul alb este unul din cei mai cunoscuţi rechini şi este un potenţial pericol pentru om. 

Rechinul taur este cunoscut pentru faptul că poate trăi atât în apă sărată cât şi în apă dulce. Au existat cazuri de atac al acestui rechin asupra oamenilor.

Deşi au existat cazuri de atacuri ale rechinilor asupra omului, aceste cazuri nu sunt atât de dese precum se crede, rechinii ucid anual mai puţini oameni decât ţânţarii. Majoritatea speciilor de rechini sunt ameninţate cu dispariţia datorită faptului că sunt ucişi pentru carnea lor gustoasă. În Extremul Orient le sunt tăiate aripioarele pentru supă de aripioare. Alte pericole care îi ameninţă sunt poluarea apelor şi distrugerea habitatelor lor.

Pisica de mare

Pisicile de mare sunt rude apropiate ale rechinilor şi au în coadă un ac cu care injectează venin în prăzile şi agresorii săi. Celebrul Steve Irwin, "vânătorul de crocodili" a fost ucis de o pisică de mare.

Peştii osoşi

Peştii osoşi sunt peştii care au scheletul osos, fiind mai evoluaţi decât verii lor, peştii cartilaginoşi. Ordinele peştilor osoşi sunt: acipenseridele, dipnoii, crosopteringienii şi teleosteenii.

Acipenseridele (sturionii)

Sturionii reprezintă un ordin al peştilor osoşi, răpitori, cu scheletul cartilaginos-osos, lipsiţi de solzi. Prin scheletul lor cartilaginos-osos, acipenseridele sunt ca o punte de trecere dinspre peştii cartilaginoşi spre cei osoşi. Deşi sunt lipsiţi de solzi, corpul lor este acoperit cu şiruri de discuri osoase. Reprezentanţi ai acestui ordin sunt: cega, păstruga, morunul, nisetrul etc. 

Sturionii sunt pescuiţi pentru carnea lor gustoasă şi icrele lor negre, din care se prepară caviarul. Trăiesc aproape exclusiv în Marea Neagră şi Marea Caspică. Sunt afectaţi de poluare şi pescuitul excesiv.

Cegă

Teleosteenii

Teleosteenii sunt cei mai cunoscuţi peşti, din cadrul acestui ordin făcând parte crapul, ştiuca, cleanul, plătica, mreana şa. Corpul lor are diverse dimensiuni, în funcţie de specie şi poate să fie sau să nu fie acoperit de solzi. Scheletul teleosteenilor este osos. Hrana lor variază, unii sunt fitofagi, alţii răpitori.

Ciprinidele sunt o familie din cadrul teleosteenilor, care cuprinde toate speciile de crapi. Crapii sunt prezenţi în America de Nord, Asia, Africa şi Europa. Hrana este în special vegetală, dar poate cuprinde şi nevertebrate mici.

Ştiuca este un peşte răpitor, de apă dulce, dotat cu dinţi puternici.

Somonul, denumit şi lostriţa este un peşte oceanic, dar care în perioada depunerii icrelor migrează dinspre mare spre izvoarele apelor curgătoare pentru a le depune. După depunerea icrelor somonii mor, mulţi dintre ei sunt vânaţi de către diverse animale înainte de depunerea icrelor.

Somnul este un peşte răpitor, care poate atinge dimensiuni mari. Arealul lui cuprinde estul şi centrul Europei, precum şi vestul Asiei.

Dipnoii

Dipnoii sunt un ordin de peşti osoşi dotaţi cu plămâni, acestea putând respira atât aerul din apă cât şi cel atmosferic. Mulţi trăiesc în Africa, unde în timpul anotimpului secetos, când văile râurilor seacă, ei supravieţuiesc trăind în mâlul umed.

Crosopteringienii

Crosopteringienii sunt un grup de peşti foarte vechi, care este reprezentat astăzi de o singură specie, latimeria.

Educația civică

                                  Proiect de grup
                                    Brutărie
1. Numele firmei - Spicușor
2. Sloganul(deviza) - Fie pîinea cît de rea, tot mai bună-n în țara mea.
3.Emblema(simbolul) - 
4. Misiunea firmei -  Spicușor este o firmă care se ocupă cu coacerea alimentelor pentru patiserie și activează pentru întreaga populație.
5. Obiectivele- Scopul firmei este de a produce alimente de o înaltă calitate, deasemenea de a le realiza pe piață și de a avea un venit cît mai bun.
6. Strategia - Angajații v-or produce în așa fel produsele încît clienții v-or fi atrași de calitatea lor.
7. Modalități de finanțare inițială - Pentru început voi scrie un proiect pentru o anumită țară, dacă îl cîștig investesc banii în brutărie, dacă nu,colectez bani singură.

Limba română

    spectacol_TV_din_1982)

Opere dramatice

Actorul dramatic	Opera dramatică: specia	Regizorul	Nume de actori	Teatrul care a montat spectacolul
1.Nae Cațavencu	O scrisoare pierdută. Dramă	Liviu Ciulei	Octavian Cotescu	Teatrul  ,,Lucia sturdza Bularda’’
2. Vitoria Lipan	Baltagul. Dramă	Mircea Mureșan	Margarita Lozano	Teatrului ,,Regina Maria’’
3.Dumitru Fusu	Omul merge după soare. Dramă	Valeriu Gagiu	Dumitru Caraciobanu	Teatrul ,,Luceafărul’’

Fizica

Sateliţii artificiali, tipuri şi componente ale sateliţilor artificiali, sateliţi de comunicaţii, sateliţii de navigare, sateliţi meteorologici, sateliţi militari, sateliţii stiinţifici.

Satelitii sunt corpuri ceresti care se rotesc in jurul altui corp ceresc, insotindu-l in cursul miscarii sale de revolutie. Dupa originea lor, ei se impart in doua mari categorii: naturali si artificiali.In astronomie, satelitii naturali se definesc ca fiind corpuri ceresti secundare care executa o miscare de rotatie in jurul unei planete sau stele. Cel mai cunoscut satelit este cel al Terrei, Luna – desi cele doua sunt destul de apropiate ca marime pentru a fi considerate un sistem. Miscarea majoritatii satelitilor este directa, de la vest la est si pe aceeasi directie ca planete in jurul carora orbiteaza. Doar cativa sateliti ai marilor planete se rotesc in sens invers; probabil ca acestia au fost captati in campul lor gravitational dupa o anumita perioada de la formarea sistemului solar. De exemplu, Pluto, care se roteste in jurul Soarelui pe o orbita independenta se crede a fi un satelit deviat a lui Neptun. Recent s-a descoperit ca, la randul lui, si Pluto are un satelit. Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei planete. De la lansarea primului satelit arificial in 1957, mii de astfel de “luni create de om” au fost trimise pe orbita Pamantului. In zilele noastre, ei joaca un rol important in industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Terrei si Universului. Cativa dintre primii sateliti au fost proiectati pentru a opera in mod pasiv. In loc sa transmita activ semnale radio, ei serveau doar la a reflecta semnale care erau directionate spre ei de catre statiile de pe sol. Semnalele erau reflectate in toate directiile ,astfel incat sa poata fi receptionate de catre statiile din toata lumea.In zilele noastre, satelitii folosesc in mod exclusiv sisteme de operare active, in care fiecare din ei poarta propriul echipament transmisie-receptie. Sute de sateliti de comunicatii sunt in prezent pe orbita. Ei primesc semnale de pe o statie de pe sol, le amplifica, apoi le retransmit pe o frecventa diferita la alte statii. Satelitii folosesc o gama de frecvente masurate in hertzi, mai precis benzi de frecventa de aproximativ 6 GHz.Primul satelit activ, Score, lansat in 1958 de catre Statle Unite, era echipat cu un aparat de inregistrare a mesajelor primite in timpul trecerii pe deasupra unei statii de transmisie. Acestea erau retransmise cand satelitul se afla deasupra statiei de receptie. Telstar1, lansat de Compania Americana de Telefon si Telegraf in 1962, oferea transmisie tv directa intre SUA, Europa si Japonia, si putea de asemenea asigura redarea catorva sute de statii radio. Alt satelit, Echo 1, lansat de catre SUA in 1960, era construit dintr-un balon de plastic aluminizat cu diametrul de 30m. In 1964 a fost lansat Echo 2, care avea un diametru de 41m. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si antenelor mari de pe sol.Inginerii au proiectat multe tipuri de sateliti, fiecare realizat pentru a servi unui anumit scop sau misiune.De exemplu, telecomunicatiile si industria teleradiodifuziunii folosesc satelitii de comunicatii pentru a transporta undele radio, tv si semnalele telefonice pe distante mari fara a fi necesare cabluri sau relee de microunde. Satelitii pentru navigatii arata locatia obiectelor de pe Terra, in timp ce satelitii meteorologici ajuta la realizarea buletinelor meteo. Guvernul SUA foloseste sateliti de supraveghere pentru a monitoriza activitatile militare. Satelitii stiintifici servesc ca platforme cu baza in spatiu pentru observarea Pamantului, Lunii si altor planete, comete, galaxii, oferind o gama variata de aplicatii.

Sateliti de comunicatii.Majoritatea primilor sateliti includeau un oarecare echipament de comunicatie. NASA a lansat primii sateliti de telefonie si televiziune, AT&T’s Telastar 1, in 1962.Departamentul de Aparare al SUA a lansat Syncom 3 in 1964. Acesta a fost primul satelit care a avut o orbita geostationara. Din 1957 au fost lansati peste 300 sateliti de comunicatii.Cei din prezent ofera servicii de comunicare audio-video si de transmitere a datelor. Satelitii de navigare Satelitii de navigare ajuta la pozitionarea navelor si chiar a automobilelor echipate cu receptori radio speciali. Un asemenea satelit emite continuu semnale radio catre Pamant, care contin informatii pe care un receptor radio de la sol le converteste in informatii despre pozitia satelitului. Receptorul analizeaza mai departe semnalul pentru a afla directia si viteza satelitului.Marina SUA a lansat primul satelit de navigare, Transit 1 B, in 1960. Air Force-ul american opereaza cu un sistem numit NAVSTAR GPS (Global Positioning System) care consta intr-un ansamblu de 24 de sateliti. In functie de receptor si metoda folosita GPS poate furniza informatii despre pozitionare cu o acuratete de la 100 m la mai putin de 1 cm.Sateliti meteorologiciSatelitii meteorologici poarta camere video si alte instrumente indreptate catre atmosfera terestra. Acestia pot furniza avertismente in legatura cu instabilitatea vremii si contribuie foarte mult la prognoza meteorologica. NASA a lansat primul satelit TIROS 1, in 1960, care transmitea aproximativ 23000 de fotografii ale Terrei si ale atmosferei. Administrartia Nationala a Oceanelor si Atmosferei (NOAA) opereaza cu trei sateliti care colecteaza date pentru prognoza vremii pe termen lung. Acesti trei sateliti nu au o orbita geostationara; mai degraba, orbitele ii duc pe deasupra polilor la o altitudine relativ redusa.Sateliti militariMulti dintre satelitii militari sunt similari celor comerciali, dar ei transmit date codificate pe care numai un receptor special le poate descifra. Satelitii de urmarire fotografiaza la fel ca si ceilalti sateliti dar camerele acestora au o rezolutie mai mare.

Armata SUA opereaza cu o varietate de sisteme de sateliti. Sistemul de Aparare prin Sateliti de Comunicatie este alcatuit din cinci aeronave in orbita geostationara care transmit date audio si video intre locatiile militare.

Satelitii stiintifici

Satelitii care orbiteaza in jurul Pamantului pot furniza date privind harta Terrei, marimea si forma sa si pot studia dinamica oceanelor si a atmosferei. Savantii utilizeaza de asemenea satelitii pentru a cerceta Soarele, Luna, alte planete, comete, stele si galaxii. Telescopul spatial Hubble este un observator general lansat in 1990. Unii sateliti stiintifici orbiteaza in jurul altor corpuri ceresti decat Pamantul.Celulele de energie solara montate pe panouri mari, atasate satelitului furnizeaza energie pentru receptie si transmitere.

Unde radio

Unde radio

Undele radio sînt unde electromagnetice utilizate în special pentru transmisii de radio și televiziune, cu frecvențe de la cîțiva kilohertz pînă la cîțiva gigahertz (1 GHz = 10⁹ Hz). În anumite aplicații speciale însă domeniul de frecvențe poate fi mult extins. Astfel, în comunicațiile cu submarinele se folosesc uneori frecvențe de doar cîțiva hertz, iar în comunicațiile digitale fără fir sau în radioastronomie frecvențele pot fi de ordinul sutelor de gigahertz. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, forul care reglementează telecomunicațiile prin unde radio, stabilește prin convenție limita superioară a frecvenței undelor radio la 3.000 GHz.

Benzi [modificare]

Pentru transmisii radio și TV se definesc benzile:

·         Radio

·         Unde lungi: 153 kHz - 279 kHz

·         Unde medii: 531 kHz - 1.620 kHz

·         Unde scurte: 2.310 kHz - 25.820 kHz

·         Unde ultrascurte: 88 MHz - 108 MHz

·         Televiziune

·         Banda I (canalele 2-6): 54 MHz - 88 MHz

·         Banda III (canalele 7-13): 174 MHz - 216 MHz

·         Benzile IV și V (canalele 14-69): 470 MHz - 806 MHz

·         Microunde

·         

·         Microundele sunt unde Hertziene a căror lungime este cuprinsă între 1 mm (300 GHz) și 1 m (0,3 GHz).

·         Aplicațiile microundelor prezintă interes în legătură cu propagarea acestora prin liniile de transmisie și prin ghidurile de undă, precum și cu rezonatoarele electromagnetice, care înlocuiesc circuitele rezonante clasice.

·         Există o varietate de dispozitive și elemente de circuit specifice sistemelor cu microunde: dispozitive pasive (cuploare directive, divizoare de putere, filtre de diverse tipuri) și dispozitive active (tuburi electronice speciale, tranzistoare, diode speciale).