La mulți ani!

Cu colinde de Crăciun, vă dorim un an mai bun, şi cu dragoste creştină să primiţi în dar lumina, zurgălăi de flori de gheaţă să vă bucure de viaţă, mult noroc s-aveţi în toate, La Mulţi Ani cu sănătate! De sfintele Sărbători să deschidem uşa pentru oaspeţi dragi, şi inima pentru speranţă, bucurie şi lumină. Să fim mai buni şi să privim înainte cu încredere, ştiind că dacă avem credinţă, drumul din faţa noastră va fi presarat cu împliniri. Fie ca spiritul blând al Sfintelor Sărbători să ningă asupra dumneavoastră doar bucurie şi senin, prosperitate, veselie şi sănătate în anul ce vine! La mulți ani!!!


https://www.youtube.com/watch?v=kVzZaji1mmI

Citate - cărți

,,Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri” – Victor Hugo
,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, şi cei mai răbdători profesori.” – Charles William Eliot
,,Cărţile ne ajută să înţelegem cine suntem şi cum ne comportăm. Ne arată cum să trăim şi cum să murim.” – Anne Lamott
,,Cărţile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău.” – Carlos Ruiz Zafón
,,Cărţile bune te fac să-ţi pui întrebări.” – Scott Westerfeld
,,Singurul lucru important într-o carte este semnificaţia pe care o are pentru tine.” – W. Somerset Maugham
,,Cartea care merită citită nu e cea care gândeşte pentru tine, ci cartea care te face să gândeşti.” – James McCosh

„Cărţile sunt albinele care poartă polenul însufleţit de la o minte la alta.”
– James Russell Lowell
„Cărţile pot fi periculoase. Pe cele mai bune ar trebui să existe scris ‘Această carte îţi poate schimba viaţa’.” – Helen Exley
,,Când întâlnești un om cu o personalitate deosebita, ar trebui să-l întrebi ce cărți citește.” – Ralph Waldo Emerson
,,Citeşte o mie de cărţi şi cuvintele tale vor curge ca un râu.” – Lisa See,,Atunci când colecţionăm cărţi, colecţionăm fericire.” – Vincent Starrett
„O carte este ca o cheie către camere necunoscute din castelul care este înăuntrul nostru.” – Franz Kafka
„Când îi vinzi unui om o carte, nu îi vinzi câteva sute de grame de cerneală, hârtie şi lipici, ci o nouă viaţă.” – Christopher Morley
,,Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândesc cel mai mult.” – Theodore Parker
,,Cartea este asemenea unei grădini pe care o poţi purta în buzunar.” – Proverb chinezesc
,,Dacă citești doar cărți pe care le citesc ceilalți, vei gândi doar precum ceilalți.” – Haruki Murakami
,,Cărţile sunt făcute pentru oamenii care îşi doresc să trăiască altundeva.” – Mark Twain
,,O casă fără cărţi este aidoma unei camere fără ferestre.” – Heinrich Mann
,,Oricine spune că are o singură viaţă de trăit trebuie să înveţe cum să citească o carte.”– Anonim
,,Cărţile reprezintă umanitatea dată la tipar.” – Barbara W. Tuchman

Esențe și parfumuri

 Esentele sunt compusi organici care au in molecula legaturi duble, cicluri aromatice, grupe functionale de tip: alcool, aldehida, cetona, eter, ester sau cicluri care contin atomi de carbon si unul sau mai multi heteroatomi (N si O).Pentru a fi mirosita o substanta trebuie sa fie volatile si solubila in apa; ea ajunge mai intai in organul mirosului, nasul (unde se dizolva in mucoasa nazala) si apoi la receptorii olfactivi. Lipsa de miros se explica in unele cazuri prin faptul ca unele molecule, insolubile in apa, nu ajung la acesti receptori.

Moleculele care genereaza senzatia de miros placut se numesc generic esente; ele activeza semnale olfactive la nivelul sistemului responsabil de producerea emotiei. Asa se explica faptul ca esentele sunt folosite inca din antichitate pentru efectul lor therapeutic si sunt folosite si astazi in procedure de aromoterapie.

Esentele se extrag prin antrenare cu vapori, macerare la cald sau extractie cu solventi, din diferite parti ale plantelor.

O singura esenta sau amestecuri de esente se patreaza dizolvate intr-un solvent organic cu care formeaza o solutie omogena cu aspect uleios.

Parfumul este un amestec omogen format din esente dizolvate in solutie alcatuita din alcool etilic si apa. Industria parfumurilor prospera prin crearea de parfumuri noi, prin recombinarea esentelor natural traditionale sau prin obtinearea in laborator a unor compusi organici folositi ca esente sau amestecuri de esente.

Aromele naturale

Aromele naturale au fost folosite din cele mai vechi timpuri, atat pentru a da savoare felurilor de mancare si bauturilor, cat si in scop terapeutic. Astazi se folosec atat arome naturale cat si artficiale, care sunt compusi organici sintetizati in laborator.

Gustul dulce este dat de molecule care au tot grupe hidroxil, -OH (alcool): glicerina,zaharoza,glucoza si fructoza. Industria alimentara a creat arome artificiale ca zaharoza si aspartamul. Acesti compusi au structura mai complicate, dar care este recunoscuta de aceiasi receptori care conduc la senzatia de dulce.

Gustul acru (acid) este dat in special de existent in cavitatea bucala a ionilor H3O+ , proveniti din ionizarea acizilor. Unele soiuri de mere sunt acide: ele contin acid malic, un acid organic care are trei atomi de carbon, doua grupe carboxilice si o grupa –OH. Lamaile, contin acid citric si sunt folosite la prepararea ceaiurilor si a bauturilor racuritoare.

Gustul amar este asociat cu compusi organici numiti alcaloizi; acestia au in molecula cel putin un ciclu format din atomi de carbon si unul sau mai multi atomi de azot. Multe dintre moleculele alcaloizilor sunt otravitoare si capacitatea de a le detecta dupa gust este rezultatul unei adaptari la mediu a organismelor. Chinina este folosita in concentratii mici pentru a da savoare unor bautiri racoritoare (apa tonica) sau a unor bauturi alcoolice (gin tonic), este component principal a medicamentelor anti-malarie; in concentratie mare provoaca contractii musculare la nivel abdominal si varsaturi. Hameiul, folosit la fabricarea berii contine humolona, molecula care asociaza berii gustul usor amar.

Gusturile piperat, iute si aromat specific pentru condiment apar in urma excitarii stimulilor durerii. Pentru a elimina durerea creierul comanda sinteza in organism a unor compusi cu actiune calmanta; acestia determina senzatia de calm resimtita dupa o masa foarte condimentata. Gustul piperat, atribuit varietatilor de piper negru si alb este determinat de interactia unui alt alkaloid, piperina cu receptori ai durerii. Gustul iute specific ardeiului iute, verde sau rosu (paprica) se explica prin existent in compozitia acestora a capsaicinei. Atat piperina cat si capsaicina stimuleaza secretia salivara si ajuta digestia.

Gustul proaspat si rece atribuit mentee se explica prin actiunea mentolului asupra receptorilor termici de la nivelul limbii.

Sistemul nervos

Celule nervoase

Unitățile funcționale ale sistemului nervos sunt milioanele de celule nervoase interconectate denumite neuroni. Funcția lor este oarecum asemănatoare cu cea a circuitelor dintr-un aparat electric complex: ele preiau semnalele dintr-o parte a sistemului nervos și le transmit alteia, unde ele pot fi retransmise altor neuroni pentru a determina o anumită acțiune. Neuronii sunt clasificați în trei tipuri, în raport cu funcția lor: neuroni senzitivi, care transmit informația de la organele de simț ale corpului la sistemul nervos central; neuroni integrativi (interneuroni), care proceseaza informația primită; neuroni motori, care inițiază acțiunile voluntare și involuntare.

Neuronii au diferite forme și mărimi, dar toți au aceeași structură de bază. Au un nucleu central situat într-o porțiune aproximativ sferică a neuronului numită corp celular. Din corpul celular se desprind un număr de prelungiri fine, rarnificate. Acestea sunt denumite dendrite. Din celula se desprinde o fibră unică, lungă, denumită axon, principala fibră care asigură conducerea semnalului într-un nerv. La extremitatea sa, axonul se divide și el într-un număr de ramificații, fiecare terminându-se cu mici butoni. Fiecare buton se gasește în imediata apropiere a unei dendrite de la un alt neuron, fară a o atinge de fapt. Acest spațiu este denumit sinapsă, prin care mesajele sunt transmise de catre substanțe chimice numite mediatori neuronali. Fiecare neuron este delimitat de un perete subțire, semipermeabil care are un rol important în transmiterea impulsurilor. Impulsurile sunt declanșate întotdeauna de excitarea uneia sau a mai multor din dendritele neuronului și sunt trimise către corpul celulei. De aici se propagă de-a lungul axonului. Pentru a mari viteza de transmitere a semnalelor, mulți axoni au un înveliș de mielină.

Când un semnal atinge butonii axonului, acesta poate, în anumite împrejurări, să traverseze sinapsele către dendritele unui alt neuron adiacent și astfel să se propage în continuare. Neuronii nu sunt singurele tipuri de celule care se întalnesc în sistemul nervos. Celulele denumite nevroglii sau celule gliale sunt prezente în număr mare în sistemul nervos central, iar celulele Schwann se gasesc in cel periferic, ambele tipuri leagă, protejează și hrănesc și, de asemenea, oferă suport neuronilor.

Factori mutageni

FACTORI CAUZALI AI BOLILOR GENETICE

Una din problemele fundamentale ale geneticii umane, medicale este aceea de a stabili natura tulburarilor genetice; depistarea acesteia se realizeaza prin investigatii si experimente de laborator complexe, dintre care amintim:

  - cercetarea individului, inclusiv istoria evolutiei intrauterine;

- cercetarea amanuntita a istoriei familiale;

  - cercetarea citogenetica a individului si a familiei lui;

   - cercetarea unor parametri biochimici, moleculari etc.

            Dupa cum am vazut, in cadrul bolilor genetice exista eredopatii = maladii genetice ereditare, care au o concentrare familiala, si maladii neereditare. Toate acestea sunt rezultatul mai indepartat sau mai apropiat istoric al mutatiilor - fenomen prin care se produc modificari in materialul genetic, modificari ce nu sunt provocate de recombinarea genetica.

            Cunoasterea fenomenului de mutageneza si a rolului mutatiilor in evolutie este deosebit de importanta pentru biologie si medicina.

            Intrucat fenomenul mutational este universal, el nu exclude specia omului, care din punct de vedere structural si fiziologic este, in linii generale, alcatuita dupa schema de organizare a animalelor.

            Mutatiile pot aparea in mod spontan (= mutatii naturale), sau pot fi induse experimental (= mutatii artificiale); ele pot afecta diferite unitati ale materialului genetic si astfel pot fi clasificate in:
 - mutatii genice, cand afecteaza genele;

            - mutatii cromozomiale si

            - mutatii genomice, in cazul in care afecteaza intreg genomul.

            Dupa modul de exprimare fenotipica, mutatiile pot fi dominante, recesive, semidominante.

            In functie de locul unde sunt plasate, mutatiile pot fi autosomale si heterosomale, acest din urma tip de mutatii manifesta sex-linkage.

·        Daca mutatiile afecteaza celulele liniei germinale, atunci ele pot fi transmise ereditar prin gameti la noile generatii si vor fi mostenite de acestea atat in celulele germinale, cat si in celulele somatice.

·        In situatia mutatiilor din celulele din care nu rezulta gameti, ci numai anumite tesuturi si organe, vom putea spune ca vom avea mutatii somatice manifeste numai la tesuturile si organele respective; acest gen de mutatii nu sunt transmisibile, ereditare.

            Cercetarile experimentale care ur 232h73c maresc lamurirea problemelor legate de procesul mutational se realizeaza pe diferite specii animale, intrucat din motive etice, pe om nu se  pot efectua. Totusi, prin extrapolarea unor rezultate obtinute experimental pe animale si prin observatiile realizate pe culturi de celule, tesuturi, sau cele culese in urma unor iradieri terapeutice, sau efectele mutagene induse accidental, se poate estima valoarea mutatiilor la om. Date foarte pretioase in acest sens sunt furnizate de studiul maladiilor ereditare umane, ale caror cauze sunt constituite de diferite mutatii daunatoare, aparute spontan, natural.

            Se considera ca in cursul evolutiei sale filogenetice sub influenta radiatiilor naturale ale pamantului sau cosmice, precum si a altor cauze mutagene, au aparut numeroase mutatii; aceste mutatii au stat la baza evolutiei speciei umane, desi o parte dintre ele i-au fost daunatoare.

            Evolutia "a cautat si a gasit" cele mai ingenioase mijloace de conservare a structurii si functiei organismelor = ereditatea, dar a lasat loc si pentru greseli, erori in transmiterea caracterelor. Fara stabilitate viata ar fi fost imposibila, iar fara mutatii evolutia ar fi ramas o simpla speranta.

            Mutatiile naturale, fie ca sunt utile, fie ca sunt nefolositoare sau daunatoare omului, sunt plasate atat pe autozomi cat si pe heterozomi; astazi se cunosc peste 4500 de maladii  umane a caror cauza este alterarea materialului genetic. De aceea in prezent aceste mutatii sunt considerate drept agenti etiologici ai unor boli genetice, asa cum bacteriile sau virusurile sunt factori patogeni ai altor maladii.

            Mutatiile genetice sunt nu numai foarte numeroase, dar si foarte variate; ele se datoresc numarului mare de gene (~ 30 000), faptului ca fiecare gena poate suporta mai multe mutatii, dar si numarului nebanuit de factori mutageni.

            Efectele mutatiilor sunt inegale si imprevizibile. Daca, uneori, trec neobservate, alterori reduc mai mult sau mai putin durata vietii, cu unitati de masura la nivelul orelor si zilelor embrionului de-abia conceput, la cel al lunilor la copilul care moare curand dupa primul lui contact cu lumea inconjuratoare, sau la nivelul anilor in cazul copiilor, adolescentilor si adultilor care au defecte genetice mai simple sau mai complexe. Consecintele acestor mutatii reprezinta pretul pe care ereditatea, viata il plateste pentru a avea o majoritate normala.

            Factorii mutageni sunt foarte variati, insa pot fi clasificati in:

            I.- factori mutageni fizici;

            II.- factori mutageni chimici  si

            III.- factori mutageni biologici.


I. FACTORII MUTAGENI FIZICI
    Numeroase cercetari au dus la concluzia ca orice abatere de la temperatura optima in care se dezvolta embrionii organismelor homeoterme impiedica dezvoltarea normala a proceselor plastice si energetice metabolice prin intermediul sistemelor enzimatice si ca socurile termice destabilizeaza sinteza ADN-ului, provocand depolimerizarea acestuia.

·        O serie de alte studii au reliefat faptul ca ultrasunetele au actiune teratogena (aparitia unor malformatii in cursul vietii intrauterine sub influenta unor factori din mediul ambiant) asupra cromozomilor fetali.

·        Factorii dinamici ai zborului (vibratii, acceleratii, imponderabilitate etc.) sunt responsabili de unele leziuni minore cromozomiale.

·        In procesul mutagen, teratogen este bine cunoscuta actiunea radiatiilor asupra embrionilor, atat cea directa cat si cea indirecta (prin intermediul organismului matern)

            Radiatiile cu efecte mutagene sunt reprezentate de:

            1. - radiatiile neionizante (razele UV) si

            2. - radiatiile ionizante (Razele Röntgen- X -; gama - g -; alfa - a; beta - b, electronii si neutronii).

            Razele X, Röntgen sunt radiatii electromagnetice cu actiune asemanatoare razelor gama; ele au lungimea de unda cuprinsa intre 0,06 Å si 100 Å (1 Å = 10-8 cm) si o putere de penetratie mai mica fata de radiatiile gama, dar suficient de mare pentru a provoca o ionizare puternica. Aceste radiatii se folosesc larg in mutageneza experimentala, deoarece aparatele sunt accesibile, gasite in majoritatea institutiilor medicale.

·        Iradierea in prima saptamana de gestatie produce maximum de mortalitate, iar iradierea in prima luna, cel mai ridicat procent de malformatii la copiii nou-nascuti; acesta este fenomenul de teratogeneza. La om, se cunoaste ca primele 12 saptamani de dezvoltare embrionara sunt cele mai sensibile la actiunea radiatiilor ionizante, perioada cea mai receptiva fiind intre saptamanile 2-7.

Efectele consumului de alcool

Alcoolismul are nenumarate efecte atat asupra persoanei in cauza cat si asupra celor din jur, si vorbim de efecte ce tin de sfera psihologica dar si de efecte fizice. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidentari, inclusiv accidentele de masina, de pilda. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool, fara a mai numara miile de raniti rezultati in fiecare an.
            Consumul de alcool, chiar si in cantitati moderate creste foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate, crescand astfel riscul de imbolnaviri. In unele cazuri apar "efecte" mai complicate, din sfera sarcinilor nedorite.
Un alt efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru ceilalti, este violenta si agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool poti interpreta gresit o remarca sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive si violenta.
            Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple:
Ø      Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon.
Ø      Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub influenta alcoolului.
Ø      Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa.
Ø      Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaza celulele nervoase.
Ø      Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian.
Ø      Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.
            Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt: gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronica, ciroza hepatica, polinevrita periferica, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale si miocardice.
            O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial si in doze mici se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta a consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.
            Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor.
            Mai pot sa apara:
Ø      neliniste interioara, iritabilitate;
Ø      tulburari de somn, cosmaruri;
Ø      depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie;
Ø      lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea;
Ø      izolarea si reducerea sferelor de interes;
Ø      lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.
            Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii familiei, tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de munca.