Paște fericit

Teste pentru exersare

http://aee.edu.md/clasa-sesiunea-examen/sesiunea-2016?field_categoriia_value=exer

Zona ecuatoriala

Zona ecuatoriala este o zona de clima calda caracterizata prin temperaturi ridicate, umiditate foarte mare vânturi numite "calme ecuatoriale", vegetatie si flora foarte bogata. Climatul în zona ecuatoriala este de o mare uniformitate termica în toate lunile anului înregistrându-se temperaturi cu media de 25-27⁰ C si precipitatii abundente(3-4m/an). În zona ecuatoriala creste o padure constituita din arbori înalti si desi ale caror coroane se contopesc într-un frunzis compact, de 40m înaltime, dar continuând într-o adevarata stratificare pâna la sol. La partea inferioara umbra este deasa, astfel ca ierburile sunt putine. Desimea padurii este marita prin liane, plante lemnoase agatatoare având grosimi diferite, ce fac adesea dificila stabaterea acestor paduri. Se mai adauga si numeroase alte epifite, ale caror radacini aeriene atârna ca niste smocuri de fire. Caracteristica acestor paduri o da marea varietate a speciilor vegetale. Ca specii de arbori întâlnim: abanosul, mahonul, nucul brazilian, cocotierul, arborele de cauciuc, arborele de cacao, arborele de chinina, palmierul de ulei, acaajuul, palisandrul. În zona litorala, padurea ecuatoriala se prezinta sub forma de paduri de mangrove, formate din arbori cu radacini aeriene, laterale care înfrunta valurile si mareele constituin o adaptare la mediul de viata. Padurea ecuatoriala adaposteste numeroase specii de animale de marimi diferite. Gasim: maimute, lilieci de talie mare, lenesul, marsupiale, jaguari sau alte feline de prada, o varietate de pasari ca: papagalii, colibri, reptile de dimensiuni mari, de tipul iguanei, serpi uriasi ca anaconda, boa, broaste, rozatoare de talie mare ca capybara. Plantele cresc tot timpul anului, iar frunzele cad treptat. Solul padurilor ecuatoriale este puternic umbrit, cu putine ierburi, acoperit cu o litiera subtire, nu are conditii favorabile pentru acumularea humusului. Caracteristic este însa procesul pedogenetic de acumulare a oxizilor. Solurile rosii dau specificul locurilor. Padurea ecuatoriala este într-un pericol foarte mare datorita extractiilor minerale si a industrializarii zonelor ecuatoriale. Aproximativ 20,4 milioane hectare de padure ecuatoriala a fost distrusa în fiecare an în zona amazoniana, America Centrala, Malaezia, Indonezia si Borneo. Daca se mentine aceasta rata de defrisare ar însemna ca în aproximativ 40 de ani zona ecuatoriala ar fii lipsita de padure. Padurea ecuatoriala contine aproximativ 50% din totalul  speciilor de plante si animale de pe glob. Acest procent ajunge chiar la 90% din totalul speciilor. Unele dintre aceste specii nici nu au fost identificate si studiate înca, deci daca s-ar pierde nu am reusi sa le cunoastem. Plantele din zona ecuatoriala reprezinta materia prima în industria medicamentelor, aproximativ 1% din speciile de plante din aceasta zona sunt folosite în medicina. Mai mult de 1000 de plante au fost considerate ca sunt eficiente în vindecarea si remedierea cancerului. Una dintre aceste plante este periwinkle, gasita în padurea Madagascan. Care este eficienta în tratarea cancerului si a leucemiei la copii. Defrijarea are ca efect negativ si în rândul faunei din zona ecuatoriala ca de alfel si a pasarilor si animalelor migratoare care traiesc aici. Defrisarea duce si la ditrugerea comunitatilor de bastinasi care se gasesc aici. S-a estimat ca în bazinul Amazonului mai mult de 90 de triburi diferite de bastinasi au murit în acest secol din cauza defrisarilor masive.

:)

Meşterul Manole

Pe Argeş în gios, 
Pe un mal frumos, 
Negru-vodă trece 
Cu tovarăşi zece: 
Nouă meşteri mari, 
Calfe şi zidari 
Şi Manoli - zece, 
Care-i şi întrece. 
Merg cu toţi pe cale 
Să aleagă-n vale 
Loc de monastire 
Şi de pomenire. 
Iată, cum mergea 
Că-n drum agiungea 
Pe-un biet ciobănaş 
Din fluier doinaş. 
Şi cum îl vedea, 
Domnul îi zicea: 
- Mândre ciobănaş 
Din fluier doinaş, 
Pe Argeş în sus 
Cu turma te-ai dus, 
Pe Argeş în gios 
Cu turma ai fost. 
Nu cumv-ai văzut, 
Pe unde-ai trecut, 
Un zid părăsit 
Şi neisprăvit, 
La loc de grindiş, 
La verde-aluniş 
- Ba, doamne-am văzut, 
Pe unde-am trecut, 
Un zid părăsit 
Şi neisprăvit, 
Cânii, cum îl vad, 
La el se răpăd 
Si latră-a pustiu 
Si urlă-a morţiu. 
Cât îl auzea, 
Domnu-nveselea, 
Şi curând pleca, 
Spre zid apuca, 
Cu nouă zidari, 
Nouă meşteri mari 
Şi Manoli - zece, 
Care-i şi întrece. 
- Iată zidul meu! 
Aici aleg eu 
Loc de monastire 
Şi de pomenire. 
Deci voi, meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Curând vă siliţi 
Lucrul de-l porniţi 
Ca să-mi rădicaţi, 
Aici să-mi duraţi 
Monastire naltă 
Cum n-a mai fost altă, 
Că v-oi da averi, 
V-oi face boieri, 
Iar de nu, apoi 
V-oi zidi pe voi, 
V-oi zidi de vii 
Chiar în temelii! 
Meşterii grăbea, 
Şfările-ntindea, 
Locul măsura, 
Şanţuri largi săpa 
Şi mereu lucra, 
Zidul ridica, 
Dar orice lucra, 
Noaptea se surpa! 
A doua zi iar, 
A treia zi iar, 
A patra zi iar 
Lucra în zadar! 
Domnul se mira 
Ş-apoi îi mustra, 
Ş-apoi se-ncrunta 
Şi-i ameninţa 
Să-i puie de vii 
Chiar în temelii! 
Meşterii cei mari, 
Calfe şi zidari 
Tremura lucrând, 
Lucra tremurând 
Zi lungă de vară, 
Ziua pân-în seară; 
Iar Manoli sta, 
Nici că mai lucra, 
Ci mi se culca 
Şi un vis visa, 
Apoi se scula 
Ş-astfel cuvânta: 
- Nouă meşteri mari, 
Calfe şi zidari, 
Ştiţi ce am visat 
De când m-am culcat? 
O şoaptă de sus 
Aievea mi-a spus 
Că orice-am lucra, 
Noaptea s-a surpa 
Pân-om hotărî 
În zid de-a zidi 
Cea-ntâi soţioară, 
Cea-ntâi sorioară 
Care s-a ivi 
Mâni în zori de zi, 
Aducând bucate 
La soţ ori la frate. 
Deci dacă vroiţi 
Ca să ispraviţi 
Sfânta monastire 
Pentru pomenire, 
Noi să ne-apucăm 
Cu toţi să giurăm 
Şi să ne legăm 
Taina s-o păstrăm; 
Ş-orice soţioară, 
Orice sorioară 
Mâni în zori de zi 
Întâi s-a ivi, 
Pe ea s-o jertfim, 
În zid s-o zidim! 
Iată,-n zori de zi, 
Manea se trezi, 
Ş-apoi se sui 
Pe gard de nuiele, 
Şi mai sus, pe schele, 
Şi-n câmp se uita, 
Drumul cerceta. 
Când, vai! ce zărea? 
Cine că venea? 
Soţioara lui, 
Floarea câmpului! 
Ea s-apropia 
Şi îi aducea 
Prânz de mâncatură, 
Vin de băutură. 
Cât el o zărea, 
Inima-i sărea, 
În genunchi cădea 
Si plângând zicea: 
- Dă, Doamne, pe lume 
O ploaie cu spume, 
Sa facă pâraie, 
Sa curgă şiroaie, 
Apele să crească, 
Mândra să-mi oprească, 
S-o oprească-n vale, 
S-o-ntoarcă din cale! 
Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta, 
Norii aduna, 
Ceriu-ntuneca. 
Şi curgea deodată 
Ploaie spumegată 
Ce face pâraie 
Şi îmflă şiroaie. 
Dar oricât cădea, 
Mândra n-o oprea, 
Ci ea tot venea 
Şi s-apropia. 
Manea mi-o vedea, 
Inima-i plângea 
Şi iar se-nchina, 
Şi iar se ruga: 
- Suflă, Doamne,-un vânt, 
Suflă-l pe pământ, 
Brazii să-i despoaie, 
Paltini să îndoaie, 
Munţii să răstoarne, 
Mândra să-mi întoarne, 
Să mi-o-ntoarne-n cale, 
S-o ducă devale! 
Domnul se-ndura, 
Ruga-i asculta 
Şi sufla un vânt, 
Un vânt pre pământ, 
Paltini că-ndoia, 
Brazi că despoia, 
Munţii răsturna, 
Iară pe Ana 
Nici c-o înturna! 
Ea mereu venea, 
Pe drum şovăia 
Şi s-apropia 
Şi, amar de ea, 
Iată c-agiungea! 
Meşterii cei mari, 
Calfe şi zidari 
Mult înveslea 
Dacă o vedea, 
Iar Manea turba, 
Mândra-şi săruta, 
În braţe-o lua, 
Pe schele-o urca, 
Pe zid o punea 
Şi, glumind, zicea: 
- Stai, mândruţa mea, 
Nu te speria, 
Că vrem să glumim 
Şi să te zidim! 
Ana se-ncredea 
Şi vesel râdea. 
Iar Manea ofta 
Şi se apuca 
Zidul de zidit, 
Visul de-mplinit. 
Zidul se suia 
Şi o cuprindea 
Pan’ la gleznişoare, 
Pan’ la pulpişoare. 
Iar ea, vai de ea, 
Nici ca mai râdea, 
Ci mereu zicea: 
- Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Agiungă-ţi de şagă, 
Ca nu-i bună, dragă. 
Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău ma strânge, 
Trupuşoru-mi frânge! 
Iar Manea tăcea 
Şi mereu zidea; 
Şi o cuprindea 
Pan’ la gleznişoare, 
Pan’ la pulpişoare, 
Pan’ la costişoare, 
Pan’ la ţâţişoare. 
Dar ea, vai de ea, 
Tot mereu plângea 
Şi mereu zicea: 
- Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău mă strânge, 
Ţâţişoara-mi plânge, 
Copilaşu-mi frânge! 
Manoli turba 
Şi mereu lucra. 
Zidul se suia 
Şi o cuprindea 
Pan’ la costişoare, 
Pan’ la ţâţişoare, 
Pan’ la buzişoare, 
Pan’ la ochişori, 
Încât, vai de ea, 
Nu se mai vedea, 
Ci se auzea 
Din zid ca zicea: 
- Manoli, Manoli, 
Meştere Manoli! 
Zidul rău mă strânge, 
Viaţa mi se stinge! 
Pe Argeş in gios, 
Pe un mal frumos 
Negru-vodă vine 
Ca să se închine 
La cea monastire, 
Falnică zidire, 
Monastire naltă

Timpul și măsurarea lui

   Constelaţiile zodiacului se gasesc pe traiectoria Soarelui şi a planetelor.

     În 1951 într-un discurs ţinut la “Academia de ştiinţe” a Vaticanului, Papa Pius al XII-lea a fost nevoit să recunoască faptul că “vârsta” sistemului solar este de aproximativ 10 miliarde de ani după cum dovedesc ultimele cercetări ştiinţifice, fapt care, evident, este în contradicţie cu ceea ce susţine Biblia.

     Daca o rachetă fotonică ar avea jumatate din viteza luminii (150.000 km/s), o călătorie de 3 ani, după ceasul rachetei, ar însemna 5 ani după ceasul terestru. În cazul în care racheta are o viteză foarte apropiată de viteza luminii, de exemplu 297.000 km/s (99% din viteza luminii), efectul este mult mai mare: o călătorie cosmică de 3 ani reprezintă 50 de ani pe Pământ.

                                               TIMP = SPAŢIU / VITEZĂ

      Există  trei dimensiuni ale timpului: timpul științific al lui Galilei ( cel masurat cu ceasornic ); timpul trăit (despre care vorbește Bergson) și timpul hermetismului, despre catharii; spuneau că „nu este de pe lumea aceasta”. E un mod de a spune că timpul hermistului rămâne în afara timpului concret, tot astfel cum se consideră că izvorul unui fluviu se află în afara fluviului ( țâșnirea neînsemnând curgere ). A spune despre timp că se află în afara timpului înseamnă a spune că nebuloasa-timp devine univers numai făcând să coincidă trecutul ( originea ) cu viitorul, adică transformarea originilor în ceva absolut în care originarul poate (și trebuie) să fie actualizat. Actualizarea originarului presupune readucerea în prezent a intregii sale străluciri, îmbibată cu poezie.

     Fără acest ocol lumea n-ar fi decât un haos. După efectuarea ocolului se cuvine să ne debarasăm de visurile proprii lui și să înțelegem că existențialul nu reprezintă decât o licărire efemeră. Această ” epocă de aur ”  o identifică la intersecția trecutului cu viitorul. La bază stau câteva calendare care nu sunt  identice, dar nu vom intra în detalii din pricină că se bazează pe multă istorie, dar eu am să v-i le enumăr, iar acestea sunt:

     Calendarul Iulian - În 46 î.e.n., Iulius Cezar face o nouă reformă, alcătuind un calendar solar, de 365 zile împărţite în 12 luni. Pentru cele 6 ore cât consideră el că sunt necesare spre a completa anul real, Cezar a hotărat ca la fiecare 4 ani, ziua de 24 Februarie ( ziua a 6-a – sextilis – înaintea calendelor lui Marte ) să se numere de 2 ori ( bi-sextilis ), sporind astfel numărul de zile ale anilor bisextili la 366. S-a constatat, însă, că în realitate, anul calendarului iulian e mai lung cu 11 minute decât anul solar.

     Calendar thebaic - calendar cu preziceri generale referitoare la ziua de naştere.

  Calendarul maya - Calendarele lor reflectau convingerea că timpul e ciclic – adică, aceleaşi evenimente aveau să se repete şi în alte cicluri .

     Calendarul tzolkin - ( numărătoarea zilelor ), cum îl numesc unii specialişti, e alcătuit dintr-un ciclu de 260 de zile împărţite în 13 luni, sau perioade, numerotate. Luna e compusă din 30 zile, fiecare având propriul nume. Acest calendar stătea la baza religiei mayaşilor, fiind folosit şi în divinaţie.

     Calendarul agrar ( chinez ) - În timpul unui an calendaristic, intensitatea câmpului radiant al Soarelui trece prin 3 maxime şi 3 minime. Maxime: iunie, octombrie, februarie. Minime: decembrie, aprilie, august.

Pentru o mai uşoară urmărire a calendarului lunar: începutul oricărei luni e identic cu data de apariţie a fenomenului astral de ” lună nouă “ din calendarul modern. Prima zi de primăvară pentru asiatici: 4 sau 5 februarie ( după calendarul gregorian ) = Lap Chun ( în aceasta zi, şi în prima zi a anului lunar, un ou proaspăt de găină poate fi aşezat în pozitie verticală fără mare greutate ). Un an fără Lap Chun e un an” orb “, pentru că nu se vede prima zi de primăvară; un astfel de an, în general, nu e deloc favorabil căsătoriilor sau afacerilor pe scară mare.

Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea și spiritul acestei zile să vă însoțească pretutindeni. Fie ca această primăvară să vă umple sufletul cu bucurie și cu parfumul tuturor florilor sale. Vă doresc un 8 Martie cît mai frumos!!! La mulți ani...mame, soții, surori, bunici, FEMEI !