Compuși halogenați

Compușii halogenați (sau combinațiile halogenate organice) derivă formal de la hidrocarburi prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu atomi de fluor, clor, brom sau iod. Numărul combinațiilor care pot lua naștere astfel este foarte mare. Numai de la metan derivă 4 compuși halogenați, care sunt CH₃Cl, CH₂Cl₂, CHCl₃ si CCl₄. De la etan, un alt exemplu, sunt posibili și cunoscuți 9 derivați clorurați: CH₃CH₂Cl, CH₃CHCl₂, CH₃CCl₃, CH₂ClCCl₃, CHCl₂CCl₃, CCl₃CCl₃, CH₂ClCH₂Cl, CH₂ClCHCl₂, CHCl₂CHCl₂.
Teoria prevede existența a 29 derivați clorurați ai propanului ,666 ai n-hexanului, 1998 ai n-heptanului, și tot atîția derivați cu fiecare din ceilalți halogeni. Numai un mic număr dintre aceștia au fost preparați și au importanță practică.
Proprietăți fiziceCompușii halogenați sunt substanțe incolore (cu excepția celor poliiodurați). Primii termeni din seria omoloagă a halogeno-alcanilor sunt gazoși la temperatura obișnuită, ceilalți suntlichizi. Termenii inferiori ai seriei au puncte de topire scăzute, cei superiori și derivații aromatici disubstituiți (în poziție pară), la fel și cei polisubstituiți, sunt solizi.
Densitatea compușilor bromurați și iodurați este, în general, mai mare decât a apei, a celor monoclorurați ceva mai mică. Densitatea compușilor iodurați este mai mare decât cea a compușilor bromurați corespunzători, iar densitatea compușilor bromurați mai mare decât a compușilor clorurați (ρ(CH₃I)=2,29; ρ(CH₃Br)=1,73; ρ(CH₃Cl)=0,953).
Compușii halogenați sunt practic insolubili în apă; în dizolvanții organici, cum sunt hidrocarburile, alcoolii, eterul, se dizolvă ușor. Compușii halogenați alifatici au miros dulceag și proprietăți narcotice. În concentrație mare sunt toxici. Clorura, dar mai ales bromura și iodura, de benzil sunt puternic lacrimogene.