miercuri, 22 octombrie 2014

Analizatorul auditiv








Analizatorul auditiv
A.Segmentul periferic
Segmentul periferic este urechea, care conţine aparatele receptoare a 2 simţuri: simţul auzului (analizatorul acustic) şi simţul poziţiei spaţiale şi a echilibrului corpului (analizatorul vestibular).
Urechea este formata din 3 zone :
1. urechea externă
Este formată din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.Are rolul de a capta şi conduce undele sonore spre urechea medie.
2. urechea medie
Este o camera cu aer, formată din casa timpanului (cavitatea timpanului (cu osişoarele urechii)), cavităţile mastoide şi tuba auditivă.

Între urechea externă şi cea medie se afla timpanul. Timpanul este o membrană circulară fibroasă, elastică, subţire şi rezistentă, bombată spre casa timpanului. Între casa timpanului şi urechea internă se afla 2 orificii numite ferestre:fereastra ovală şi fereastra rotundă
Fereastra ovală
 sau vestibulară este închisă de o membrana şi reprezintă locul de comunicare a casei timpanului cu rampa vestibulară. Fereastra rotundă sau cohleară este acoperită de o membrană şi reprezintă locul de comunicare al casei timpanului cu rampa timpanica.

Între timpan şi fereastra ovală se inşira un lanţ de 3 osişoare articulate între ele, denumite: ciocannicovala şiscariţa. Ciocanul se sprijină pe membrana timpanică, nicovala pe ciocan iar scăriţa pe nicovală. Mişcarea unuia dintre osişoare determină miscarea celorlalte două.
Există muschi aferenţi lanţului de osişoare, care prin contracţie şi relaxare au roluri importante în reglarea intensităţii undei sonore. Contracţia muschiului ciocanului amplifică intensitatea undei sonore iar contracţia muschiului scăriţei diminuă intensitatea ei, având rol protector în cazul sunetelor puternice (mai mari de 140 dB). Osişoarele au rolul de a transmite lichidului din urechea internă vibraţiile timpanului, imprimate de undele sonore culese de urechea externă.

Cavităţile mastoide sunt situate în porţiunea mastoidiană a temporalului.
Tubul auditiv sau trompa lui Eustachio face legătura între casa timpanului şi nasofaringe, fiind acoperită de mucoasa faringiană. Are rolul de a evacua secreţiile din casa timpanului în faringe şi de a menţine echilibrul de presiune între aerul din conductul auditiv extern şi cel din urechea medie, fapt deosebit de important în obţinerea unei vibraţii perfecte a timpanului.
3. urechea internă
Este formată din niste încăperi ce alcătuiesc labirintul osos. În interiorul acestuia se află labirintul membranos. Între labirintul osos şi membranos se află perilimfa (conţine mult Na), iar în interiorul celui membranos, endolimfa(conţine mult K). Labirintul osos este format din vestibul ososcanale semicirculare osoase şi melc osos (cohlee osoasa).
Melcul osos are o forma conică, cu un ax osos central, numit columela, in jurul caruia melcul osos realizează două ture şi jumătate. Pe columelă se prind lama spirală osoasă, (mai largă la bază şi mai îngustă la vârf), ce se întinde lateral pînă la jumătatea cohleei. De aici pleacă membrana bazilară a labirintului membranos, care se sprijină pe peretele extern al melcului.
Lumenul melcului osos este împărţit în: rampa (scala) vestibulara (situată deasupra membranei vestibulare Reissner), rampa (scala) cohleară sau timpanică (sub membrana bazilară) şi canalul cohlear (scala medie) saumelcul membranos (între membrana bazilară, vestibulară şi peretele extern al melcului osos). Rampele vestibulară şi cohleară conţin perilimfa şi comunică între ele la vârful melcului printr-un orificiu numit helicotrema (aici lama osoasă lipseşte).
Labirintul membranos are o conformaţie asemănătoare cu cea a labirintului osos: vestibul, canale semicirculare şi melc.

Melcul membranos (canalul cohlear) are formă de triunghi pe secţiune. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti care se întinde pe toată lungimea canalului cohlear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilara, fiind „acoperit” de membrana tectoria(Corti).
Membrana tectoria printr-o extremitate aderă de lama spirala osoasă, iar cu cealaltă pluteşte liberă in endolimfă. În centrul organului Corti se află un spaţiu triunghiular numit tunel Corti. Tunelul are baza pe membrana bazilară iar laturile reprezentate de celule de susţinere. Deasupra lor se află celulele auditive. Acestea sunt aranjate într-un strat intern şi unul extern, primul conţinând un singur rând de celule, al doilea, 3-4 rânduri.
La baza celulelor auditive se afla terminaţiile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti care este situat într-un canal spiral în columela. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi (stereocili), care pătrund înmembrana reticulată secretată de celulele de susţinere. Peste cilii auditivi se afla membrana tectoria.
B.Segmentele intermediar şi central
Calea acustică are protoneuronul situat in ganglionul spiral Corti. Axonii acestuia formeaza nervul cohlear, care se alatură nervului vestibular, formând nervul vestibulo-cohlear VIII. Ramura cohleară a nervului VIII se îndreaptă spre cei doi nuclei cohleari (ventral şi dorsal) din punte. La acest nivel se află al doilea neuron al căii acustice.
În nucleul cohlear ventral fac sinapsă aferenţele pentru sunetele grave provenite de la celulele senzoriale auditive interne.
În nucleul cohlear dorsal fac sinapsă aferenţele pentru sunetele acute provenite de la celulele senzoriale auditive externe.
Din nucleii cohleari pontini pleacă fibre la nucleii olivari superiori şi la nucleii fastigiali din vermisul cerebelos. Fibrele care pleacă din oliva superioară, formează lemniscul lateral în mezencefal şi fac sinapsă cu al treilea neuron în coliculii inferiori (de unde pleacă fibre spre nucleii nervilor 3, 4, 6 pentru muschii extrinseci ai globului oculari - reflex oculogir, precum şi fasciculul tectospinal ce determină întoarcerea capului în direcţia excitantului auditiv). Al patrulea neuron se afla în corpii geniculaţi mediali din metatalamus. De aici pornesc fibre spre scoarţa cerebrală la ariile auditive primare din girusul temporal superior sau la ariile de asociaţie din cortex parietal.
C.Fiziologia auzului
Urechea percepe undele sonore repetate regulat (sunete) sau neregulat (zgomote).

Undele sonore au 3 proprietăţi fundamentale: intensitate, inaltime şi frecventa.

Frecvenţa sunetelor care pot fi percepute este de 16-20000 cicli/secundă (Hz). Intensitatea sunetelor percepute variază intre 0 şi 140 dB. Sunetele ce depăşesc 140 dB alterează organul lui Corti.
Celulele senzoriale auditive transformă energia mecanică a sunetelor in influx nervos. Undele se transmit prin oasele capului şi pe cale auditivă.

Calea auditivă este cea mai importantă şi are următorul traseu: pavilion ureche, conductul auditiv extern, timpan, lanţul de osicioare, fereastra ovală, perilimfa, endolimfa, membrana bazilară şi organul lui Corti.

Trecerea undelor prin urechea medie este urmată de amplificarea şi reglarea intensităţii acestora.
Mişcările perilimfei determină mişcari ale membranei bazilare care la rândul ei realizează în final mişcarea cililor celulelor auditive la contactul cu membrana tectoria.
Rigiditatea membranei bazilare scade de la baza catre helicotremă, membrana fiind şi mai lată spre vârful melcului membranos.
Mişcarea cililor antrenează apariţia unui potenţial receptor sau microfonic la nivelul celulelor receptoare. Acest potenţial determină descărcarea mediatorului chimic la nivelul sinapsei dintre polul bazal al celulei auditive şi dendritele primului neuron al căii acustice, care va realiza potenţiale de acţiune ce se vor transmite separat prin fibrele nervului acustic, în funcţie de celulele receptoare activate.

Membrana bazilară are amplitudini diferite ale vibraţiei în funcţie de distanţa faţa de scariţă şi frecvenţa undei sonore. Sunetele înalte, de frecvenţă crescută, determină mişcări ale membranei bazilare cu amplitudine maximă la baza melcului. Sunetele joase, de frecvenţă scazută, determină mişcări ale membranei bazilare de amplitudine maximă la vârful melcului. Celulele senzoriale vor fi excitate în zona de maxim ondulatoriu a membranei bazilare, ceea ce determină ca fiecare frecvenţă să excite alte celule senzoriale.

Fiecare neuron spiral Corti transmite informaţii numai de la o anumită zonă a membranei bazilare.

Analizatorul viziual la animale

Cum văd animalele?

Fiecare dintre noi știm cum vedem lumea și probabil că mulți presupun că și restul animalelor, sau cel puțin mamiferele, văd la fel ca noi, însă lucrurile nu stau deloc așa. Vom vedea în cele ce urmează (jocul de cuvinte este intenționat) cum percepe lumea o parte din restul viețuitoarelor.
Câinii și pisicile, ca să începem cu animalele preferate de către oameni, disting culorile foarte slab. Aceste animale, împreună cu șoarecii, șobolanii și iepurii, nu pot distinge roșul și verdele ci doar galbenul și albastrul, și chiar și pe acestea într-o mai mică măsură decât putem noi. De fapt, câinii și pisicile au o vedere mai proasta decât a oamenilor în general, simțurile lor mai dezvoltate fiind auzul și mirosul, capitole la care ne depășesc categoric. Ne mai depășesc de asemenea și la vederea nocturnă (mai ales pisicile), precum și la vederea periferică și la percepția în profunzime (datorită modului în care sunt dispuși ochii).
Caii au o vedere periferică excelentă dat fiind că ochii lor sunt dispuși pe laterale și pot vedea de jur împrejur, aproape până în spate. Și vederea nocturnă este superioară celei a oamenilor. Reversul medaliei este că aceștia au un punct mort, chiar în fața botului, și nu văd deloc în această zonă. De asemenea, vederea lor în culori este foarte slabă, aproape inexistentă.
Taurii nu pot vedea în culori, peisajul zarit de ei fiind compus din nuanțe de alb, negru sau gri. Astfel, capa toreadorului poate avea orice culoare întrucât taurul răspunde la mișcarea și nu la culoarea ei.
Maimuțele antropoide (cimpanzei, gorile, urangutani, giboni) au vederea similară cu a oamenilor, așa cum era de așteptat. De remarcat este faptul că, la fel ca în cazul oamenilor, daltonismul este mult mai răspândit în randul masculilor decât al femelelor.
Păsările au în general o vedere excelentă, aceasta fiind principalul lor simț cu care percep lumea. Porumbeii sunt printre cei mai buni la detectarea culorilor dintre toate viețuitoarele. Aceștia pot percepe milioane de nuanțe diferite datorită faptului că au mult mai multe celule cu conuri decât oamenii. Păsările de pradă au de cele mai multe ori o foarte bună acuitate vizuală la distanță, în unele cazuri aceasta fiind de 8 ori mai bună decât a oamenilor. Multe specii de păsări care activează în timpul zilei au capacitatea de a distinge lumina ultravioletă. Speciile de păsări de noapte (ca bufnița) au o vedere nocturnă excelentă datorită numărului foarte mare de celule cu bastonașe în detrimentul celulelor cu conuri care sunt aproape inexistente, din această cauză păsările de noapte neavând capacitatea de a percepe culorile. Tot datorită lipsei celulelor cu conuri, acuitatea vizuală a păsărilor de noapte lasă de dorit, fiind însă întrucâtva compensată prin dimensiunea mare a globului ocular. Pe timpul zilei păsările de noapte sunt inactive pentru a-și proteja ochii de lumina prea puternică.
Șerpii au două perechi de ochi. Una este formată din ochi ca ai noștri, cu care pot percepe foarte bine orice mișcare și relativ bine culorile însă căreia îi lipsește o bună acuitate vizuală, fapt pentru care o pradă nemișcată le scapă de multe ori, iar cealaltă pereche este formată din niște mici adâncituri dispuse deasupra gurii cu care percep radiații infraroșii (căldura corpului în cazul prăzii).
Insectele au în general ochi compuși, formați din mii sau chiar zeci de mii de mici lentile dispuse ca structura unui fagure. Fiecare lentilă captează o parte din imagine iar toate aceste mici imagini sunt compuse pentru a crea imaginea completă. Unele insecte (albinele, fluturii) pot vedea inclusiv în ultraviolet iar libelula procesează imaginile atât de repede încât mișcările normale îi apar cu încetinitorul. În general, ochii compuși sunt foarte eficienți în detectarea mișcărilor, de aceea ne este și foarte dificil să prindem o muscă sau un țânțar.

miercuri, 15 octombrie 2014

Istorie

Panduri



Panduri croați, în slujba Mariei Theresia (1742)

Panduri croați al Franz Trenck dePožegaCroația, prezent
Pandurii (din croată panduri) au fost inițial trupe neregulate, al căror prim obiectiv era purtarea unui război de gherilă și lupta în formații desfășurate. La origine, denumirea de panduri o aveau gărzile de corp înarmate ale nobililor croați din secolele XVII-XVIII, din regiuneaSlavonia.
În secolul al XVIII-lea, după eliberarea Croației de sub ocupația otomană, au fost integrați în armata habsburgică și folosiți în luptele duse între 1740-1763 în Silezia și Bavaria.
Denumirea de panduri a fost extinsă la soldații români, maghiari și sârbi din armata imperială, care au apărat granița militară, frontiera de sud a Imperiului Habsburgic, împotriva Imperiului Otoman.
Astfel, Tudor Vladimirescu (aprox. 1780 - 1821) a fost conducătorul pandurilor din Valahia. Aici, ei au apărut cel mai probabil în timpul administrației austriece asupra Olteniei (1716/1718-1739).












Martiriul Brâncovenilor, jertfă pentru credinţă şi neam

Despre arestarea şi moartea lui Constantin Brâncoveanu există numeroase mărturii, multe din ele aparţinând unor străini, agenţi diplomatici sau economici la Constantinopol. Interesul mare pentru destinul principelui este motivat şi de caracterul considerat iraţional, chiar "bestial" al atitudinii turcilor faţă de "nefericitul" principe, asta într-o epocă în care cruzimile erau la ordinea zilei. Toate mărturiile sunt unanime în a aprecia că arestarea întregii familii şi modul în care a fost regizată moartea celor şase persoane depăşesc cu mult limitele acceptabile, chiar şi pentru o societate crudă precum era cea otomană.
Torturarea şi uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi şi a sfetnicului Ianache, precum şi suferinţele îndelungate ale restului familiei, luate în sine, fără a ţine seama de suferinţa şi jertfa celor vizaţi, nu sunt nimic altceva decât un exemplu de bestialitate pură, generată de instincte primare.
Brusca mazilire de către Înalta Poartă a bătrânului domnitor, cunoscut şi preţuit în Europa, a generat întrebări legitime în ceea ce priveşte raţiunea gestului făcut de sultan. S-au emis în epocă şi printre istoricii care s-au aplecat asupra fenomenului diverse explicaţii, legate de realităţile geopolitice de la Dunărea de Jos din perioada respectivă, de jocul diplomatic complicat al Brâncoveanului, care i-a fost fatal, cu Imperiul Rusiei şi Casa de Habsburg.
Deci, trebuia să existe o explicaţie "savantă", care să ţină seama de "înalte raţiuni de stat". Însă, încă de la începutul arestării, diverse persoane au emis şi o ipoteză mult mai "banală": cea a "invidiei" otomane pentru legendara avere a prinţului valah. Există texte care arată dragostea de arginţi a sultanului Ahmet, dragoste împărtăşită cu mulţi alţi slujitori ai Porţii, lucru care poate constitui o explicaţie, mai banală, dar perfect coerentă, a atitudinii conducătorilor otomani.
Sordid şi măreţie în moartea Brâncovenilor
Primele sentimente ale acestor străini faţă de drama domnului român sunt de milă profundă. "Bietul" şi "nefericitul" sunt cele mai frecvente epitete atribuite Brâncoveanului. Acestea sunt cu atât mai justificate, cu cât arestarea şi condamnarea sa sunt datorate unei motivaţii josnice: banii. Toate mărturiile arată că, în momentul sosirii domnului român la Constantinopol şi al întemniţării în închisoarea Celor Şapte Turnuri, toate motivaţiile "savante" dispar, iar Brâncoveanu este supus unor chinuri atroce pentru a spune unde îşi are ascunşi banii. Nimic altceva.
Rapoartele consemnează în timp etapele "disciplinării" domnului român, care, pe măsură ce mărturiseşte, este scos din grotele sordide ale închisorii, către niveluri superioare, unde poate respira. Deşi se vorbea că, dacă va da toată averea sa în mâinile sultanului, va scăpa cu viaţă, cei mai experimentaţi au prevăzut din timp că principele valah va sfârşi în cele din urmă ucis, pentru că aurul stârneşte patimi grele. De altfel, unul din rapoarte, reprodus mai jos, arată că turcii, orbiţi de legenda marii averi a lui Vodă Brâncoveanu, îi cer în schimbul libertăţii o sumă absolut colosală. Ştiind că spusese despre tot ce avea, domnul român şi-a dat seama că acesta e sfârşitul său.
În ceea ce priveşte supliciul domnului şi al fiilor acestuia, toţi cei care scriu sunt de acord asupra caracterului bestial al acestuia. Motivaţiile şi detaliile evenimentului diferă însă destul de mult. În ceea ce priveşte motivele otomane, tindem să credem că alegerea zilei supliciului (Praznicul Adormirii Maicii Domnului), care cădea în anul 1714 duminică, a fost un gest împotriva "ghiaurilor" infideli Porţii, iar actul barbar a fost un avertisment adresat viitorilor domni din Ţările Române, ca să rămână fideli sultanului şi să nu mai "ascundă" banii cuveniţi lui.
Dimensiunea martirică a actului morţii Brâncovenilor, deşi nu este prezentă în toate mărturiile, este subliniată totuşi adesea, prin gesturi şi atitudini relatate diferit, uneori dramatizate, dar care arată că creştinii din Constantinopol au văzut de la început în uciderea acestor oameni nevinovaţi un act de jertfă, cu caracter martiric.
Torturat pentru a-şi mărturisi averile
"Înspre Constantinopol, nenorocitul domn Brâncoveanu a fost întovărăşit de Marele Imbrohor sau întâiul comis al Sultanului. Aici l-au închis la Cele Şapte Turnuri, împreună cu soţia lui şi cinci sau şase fii sau gineri, după ce pe dânsul şi pe ai săi i-au cercetat până la piele şi i-au despuiat de toate averile lor. După care l-au dus pe acest principe nenorocit şi pe acei fii ai lui, precum şi trei boieri fruntaşi, într-o groapă adâncă sub pământ, unde din lipsă de lumină nu pot arde lumânări, nici candele, despărţit de soţia lui. Se vede bine că dânsul nu se va izbăvi şi va fi chinuit atât timp până se va descoperi unde-i este ascunsă rămăşiţa banilor şi averilor" (Scrisoare, Hochepied, 15 mai 1714; N.B.: datele sunt după stilul nou, fiind scrise de occidentali, 31 august 1714 stil nou - 15 august 1714 stil vechi).
"Acesta (Brâncoveanu) a fost închis, împreună cu soţia, fiii şi toată familia, în cele Şapte Turnuri; averile sale sunt adunate de peste tot, inclusiv bunurile mobile, lucrurile cele mai mărunte şi cele de duzină, toate urmând să fie vândute la licitaţie pentru a obţine bani" (Raport, Alvise Mocenigo şi Andrea Memmo, 26 mai 1714).
"Domnul muntenesc mazil, arătând unde-i e cea mai mare parte din averi, a fost strămutat zilele acestea din aşa-numita Groapă a Sângelui, într-o odaie de sus a Celor Şapte Turnuri" (Scrisoare, Colyer, iunie 1714)
"Mai departe, vizirul ar fi vorbit cu noul ambasador veneţian, cât şi cu acel care pleacă, despre oarecare înscris din care se arată că Domnul mazil al Ţării Româneşti, care stă încă prins în Cele Şapte Turnuri, a cedat Porţii o sumă de 800 de pungi sau 400.000 de lei, ce a depus-o în Banca Republicii Veneţiei, cu rugămintea ca să se facă astfel încât valoarea acestor bani, care au căzut acum în stăpânirea Sultanului, să fie trimisă cât de repede.
Mi se pare adeverit lucru că acel Domn mazil al Ţării Româneşti, după ce-l vor fi jumulit bine, la urmă îşi va pierde şi viaţa" (Scrisoare, Hochepied, 22 iunie 1714).
"Domnul muntenesc mazil, arătând pe fiece zi mai mult din averile sale şi mărturisind că în Ardeal are trei moşii cumpărate, e ţinut acum de Bostangi-başa, strict păzit, şi ameninţat zilnic că va fi chinuit, dacă nu va destăinui totul de bunăvoie" (Scrisoare, Colyer, iulie 1714).
"Fostul Principe al Valahiei a fost condus la locul de tortură, unde, după câteva zile, au fost aduşi soţia, fiii şi unul din gineri. Atât soţia, cât şi fiica au fost cruţate până acolo. Principele şi ceilalţi au fost trataţi cu cruzime; dar ceea ce întrece măsura oricărei proceduri de felul acesta, sau poate orice
exemplu de bestialitate, este faptul că tatăl a fost torturat în prezenţa soţiei, iar fiii mai mari şi mai mici, în prezenţa tatălui şi a mamei. Întrebările nu au fost puse din preocupare pentru provincie (Valahia), ci din motive de avariţie. Bieţii prizonieri au mărturisit totul şi, deşi nu li s-au pus întrebări, doamnele au făcut mărturisiri şi ele, văzând chinurile celorlalţi.
Pe lângă puţinele bucurii ale tatălui: fiii, banii economisiţi, s-a regăsit o sumă considerabilă de bani. Principele a spus că, din aceasta, 30 de mii se găseau în mâinile unui agent de-al său de la Adrianopol, de unde nenorocitul om a fost adus imediat, pentru că nu s-a găsit asupra lui întreaga sumă - o parte din ea fiind în custodia unui dragoman din Anglia, căruia i-a propus să păstreze aceşti bani -, agentul de la Adrianopole a fost adus la locul de tortură, cu fiare la picioare, la mâini şi la gât, ca şi cum ar fi fost cel mai nemernic dintre oameni.
În plus, la Veneţia mai existau 300 de pungi cu bani, care reprezentau 150.000 de reali; un prieten de-al lui Bostangi-başa, în casa căruia se dezbat probleme asemănătoare, mi-a spus că această veste a fost primită cu multă bucurie de primul vizir, care a ordonat continuarea cercetărilor, deoarece el ştia că existau la Veneţia 15 mii de astfel de pungi. Dar nu au putut să profite în nici un fel de aceşti bani, pentru că banii din aceste 300 de pungi fuseseră destinaţi de către Principe Bisericii Sfântului Gheorghe din Valahia, iar o altă parte, Bisericii Sfântului Gheorghe din Veneţia. În timpul acestei ultime încercări (torturi), Principele a mărturisit că mai deţinea încă 200 de pungi în Ungaria" (Raport, Andrea Memmo, 13 iulie 1714).
Moartea "bietului" domn
"Duminică de dimineaţa a fost tăiat capul bătrânului principe al Ţării Româneşti, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Însuşi Sultanul a venit să fie de faţă la o astfel de jalnică privelişte. Ceea ce i s-a luat din avere, în bani, scule, vite şi alte feluri de lucruri, se ridică, după cum vorbeşte lumea, la mai mult de două milioane de lei, şi-n acestea nu se socoteşte valoarea multelor moşii ce le avea în ţara sa şi în provinciile vecine.
Cu câteva zile înainte, Bostangi-başa, în paza căruia principele se afla, îi spuse că poate să fie iertat şi restabilit pe tronul principatului, dar sâmbătă, venind în închisoare cu chip vesel, zise principelui că dacă în timp de cinci luni scria să-i aducă din Veneţia 20.000 de pungi - ceea ce face 10.000.000 - apoi va fi şi de aici înainte domn, cum a fost mai înainte, iar moşiile i se vor da iarăşi în stăpânire.
La auzul unei astfel de propuneri, bătrânul principe turbă de mânie şi, rostind cuvinte grele de batjocură şi de ruşine contra Sultanului, îşi grăbi şi mai mult sfârşitul nefericit. Iar aceasta s-a petrecut în chipul cel mai sfâşietor. El fu dus cel din urmă spre moarte, după ce-i văzu pe toţi fiii săi (şi-i iubea foarte mult!) murind unul după altul.
Până acum nu se ştie ce va fi cu soţia, fetele şi ginerii Domnului. Un copilaş de patru ani şi o fetiţă a celui de-al doilea au fost - ca unii ce sunt născuţi din taţi răzvrătiţi - declaraţi sclavi printr-o sentinţă a muftiului, şi, ca atare, au fost duşi în Serai. Se aude mai pretutindeni că turcii nu de milă i-au lăsat în viaţă pe aceşti nevinovaţi copilaşi, ci cu speranţa de a obţine mai lesne, trăind moştenitorii, sumele imense pe care li se pare lor că domnul le-a trimis spre păstrare în diferitele ţări ale creştinătăţii" (Raport, Andrea Memmo, 31 august 1714).
"Aceşti necredincioşi îşi râd uneori de deosebirile care ne dezbină şi nu gândesc la crudele vicisitudini care pustiesc atât de mult imperiul lor, care persecută meritul ca pe cel mai mare viciu din lume şi care obligă un om cinstit să aibă întotdeauna moartea în faţa ochilor, din clipa în care deţine ceva averi. Mărturie stă exemplul nefericitului principe valah, care tocmai îşi pierdu capul laolaltă cu toţi fiii şi trezorierul său… Niciodată istoria nu a avut parte de un atât de sângeros măcel şi lumea întreagă se înfioară încă de groază de a fi văzut pe acest sărman principe, după ce şi-a petrecut cea mai mare parte a zilelor în bogăţiile şi slava lumii, dându-şi în final duhul sub tăişul spadei, înotând în sângele întregii sale familii" (Scrisoare, Goultz, 1 septembrie 1714).
Sensul martiric al morţii Brâncovenilor
"Într-o Duminică, cu un ceas înainte de amiază, din porunca Sultanului, a fost luat pe neaşteptate din închisoarea sa de la Şapte Turnuri şi a fost adus, ca un făcător de rele, numai în cămaşă, cu patru fii şi un ginere, boier din principat, care mergeau toţi înaintea lui, pe jos, prin oraş. Şi aşa a fost adus lângă Marele Serai, înaintea chioşcului împărătesc, pe malul apei. Acolo stătea Sultanul cu Marele Vizir, care ieşise tocmai din Divanul cel Mare. Atunci, fără nici o formă de dreptate, de faţă cu sultanul, s-a dat poruncă gealatului ca întâi să taie pe fiul cel mai mic al Domnului, un tânăr care n-avea mai mult de şaptesprezece ani. Aceeaşi osândă, cu o crâncenă neomenie, s-a săvârşit şi faţă de ceilalţi fii şi faţă de cumnat, după vârstă, în faţa părintelui, care a trebuit să vadă ticăloasa privelişte. Apoi l-a tăiat şi pe Domn, chinuindu-l mult. Capul rămase atârnând de trup, şi aşa a murit. Cele şase trupuri chinuite au fost duse pe străzi. Ele au fost ţintuite de poarta cea mare a Seraiului. Însă seara au fost aruncate în mare. De care neauzită tiranie crudă s-au mirat nu numai creştinii, dar şi între turci s-au observat murmurări mari; care toţi blestemă aceasta şi strigă că e o sălbăticie neomenoasă şi care nu s-a mai auzit în această ţară.
Nu numai că era Duminică în ziua când s-a îndeplinit această execuţie crudă, dar şi marea sărbătoare pe care o serbează grecii în cinstea Maicii Domnului sau Înălţării la Cer a Fecioarei. Lucru care pare a-l fi făcut înadins Vizirul spre a-şi arăta dispreţul pentru creştini, dintru a căror lege era principele mort. Care creştini, prin aceasta, pe neaşteptate au şi fost tulburaţi în închinăciunile lor" (Scrisoare, Hochepied, 7 septembrie 1714).
"Duminică, 26 august, zi hotărâtă pentru primirea solemnă a solului suedez Grotus de către sultan; …Înainte de primire am fost martorii unei scene demne de plâns, pedeapsa mult timp amânată a celui mai nenorocit dintre domni: domnul Ţării Româneşti cu toată casa lui…
Sultanul a dat un firman ca să fie prins de viu şi adus la Constantinopol cu toată casa lui. Aşa s-a şi făcut fără zăbavă şi ei au aşteptat multă vreme la Iedi Kule o moarte groaznică, fiind între timp supuşi la chinuri grele ca să-şi mărturisească averile lor. În cele din urmă, aproape omorându-i, au izbutit să le afle. În sfârşit astăzi au fost duşi la locul de execuţie. E o piaţă lângă serai, în faţa Galatei, unde se face de obicei execuţia oamenilor de seamă. La margine este o galerie acoperită în care stă sultanul să privească. Într-adevăr şi cu acest prilej sultanul Ahmet a fost de faţă.
Primul care-şi pierdu capul sub sabie a fost mareşalul, ginerele domnului, şi în acelaşi chip pieriră în sânge doi copii. Mai rămânea al treilea, un băieţaş de doisprezece ani, care tremura înspăimântat; când călăul îl apucă să-i taie copilul strigă cât putu: "La vârsta mea pot eu avea o vârstă aşa de mare…? Dă-mi voie să-mi trăiesc tinereţea, vei vedea cu câtă credinţă îţi voi sluji. Dacă pe mine creştin mă vei slobozi cu iertarea ta, mă voi face musulman, dacă de asta ţine iertarea mea". Îndată aceste cuvinte au fost transmise sultanului şi acesta a trimis vorbă lui Brâncoveanu întrebându-l: "Dacă el, ca părinte, îngăduie fiului său să-şi schimbe legea, ca să-şi păstreze viaţa?" Bătrânul a suspinat adânc şi a simţit cu cruzime în inimă această nouă lovitură a vorbelor prosteşti ale copilului. Deşi evlavia se lupta în el cu dragostea părintească, totuşi evlavia a învins dragostea şi cu glas limpede a spus: "Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa"." (Francisc Gosiciecki, iezuit, în Solia cea mare a lui Stanislaw Chometowski…).
"Fostul Principe al Valahiei a fost condus la locul de tortură, unde, după câteva zile, au fost aduşi soţia, fiii şi unul din gineri. Atât soţia, cât şi fiica au fost cruţate până acolo. Principele şi ceilalţi au fost trataţi cu cruzime; dar ceea ce întrece măsura oricărei proceduri de felul acesta, sau poate orice exemplu de bestialitate, este faptul că tatăl a fost torturat în prezenţa soţiei, iar fiii mai mari şi mai mici, în prezenţa tatălui şi a mamei.

Subprograme. Funcții și proceduri.

Subprogramele sunt parti dn program identificate printr-un nume, prin intermediul caruia vor fi apelate.  Vom scrie subprograme atunci cand:
- anumite instructiuni dintr-un program apar in mai multe locuri;
- dorim sa impartim problema in subprograme.
Subprogramele pot fi:
- functie- returneaza intotdeauna o singura valoare;
- proceduri- pot returna zero, una sau mai multe valori;

Functiile si procedurile pot fi standard(existente deja in limbajul pascal) si definite de utilizator.
Functii standard: int, trunc, sqr, sqrt, abs, chr, ord, pred, succ; Proceduri standard: read, readln, write, writeln, val, str, inc, dec.





AVANTAJELE UTILIZĂRII SUBPROGRAMELOR

realizarea codului – o dată scris, un subprogram
poate fi utilizat de mai multe programe;
elaborarea algoritmilor prin descompunerea
problemei în altele mai simple. În acest fel, rezolvăm
cu mult mai uşor problema;
reducerea numărului de erori care pot apărea la
scrierea programelor;
depistarea cu uşurinţă a erorilor – verificăm la
început subprogramele, apoi modul în care le-am
apelat în cadrul programului.

EXEMPLE DE UTILIZARE A FUNCŢIILOR



  1. var i, n, f: integer;
  2.  
  3.   function Fact(var X: Integer)Longint{X este un parametru transmis prin adresa}
  4.   var lFact: Longint{variabila locala}
  5.   begin
  6.     lFact := 1;
  7.  
  8.     for i := 1 to X do
  9.       lFact := lFact * i;
  10.  
  11.     X := -1;
  12.     Fact := lFact; {am asignat rezultatul in numele functiei !}
  13.   end;
  14.  
  15. begin
  16.   Write('Dati N: '); ReadLn(n);
  17.  
  18.   F := Fact(N);
  19.   WriteLn('Factorial de N este egal cu : ', f);
  20.   WriteLn('Noua valoare a lui N este   : ', n);
  21.  
  22.   ReadLn; {asteptam sa fie apasat Enter}
  23. end.
Functii

    Functiile sunt foarte asemanatoare procedurilor, singura diferenta fiind faptul ca functiile pot intoarce un rezultat. Sa vedem cum arata o structura generala a unei functii:
function nume_functie [(lista_parametri)] : tip_rezultat; 
CONST 
(* declaratii de constante *)
VAR 
(* declaratii de variabile *)
BEGIN 
(* instructiuni *)
END;
Aratam un program care calculeaza factorialul unui numar, folosind o functie de data asta:
var i, n, f: integer; 
function Fact: Longint; 
var lFact: Longint; {variabila locala} 
begin 
  lFact := 1; 
for i := 1 to n do 
  lFact := lFact * i; 
Fact := lFact; {am asignat rezultatul in numele functiei !} 
  end; 
begin 
  Write('Dati N: '); ReadLn(n); 
F := Fact; 
  Write('Factorial de N este egal cu : ', f); 
ReadLn; {asteptam sa fie apasat Enter} 
end.
Proceduri
 Aratam o structura generala a unei proceduri:
procedure nume_procedura [(lista_parametri)];
CONST
(* declaratii de constante *)
VAR
(* declaratii de variabile *)
BEGIN
(* instructiuni *)
END;
 
  Spre deosebire de structura unui program, end-ul de la sfarsit este finalizat cu ; (punct si virgula), nu cu . (punct). Lista de parametri este optionala, motiv pentru care este incadrata intre paranteze drepte. Ce inseamna parametri va fi explicat putin mai tarziu.
Mai jos este prezentat un program fara 
var vector : array[1..200] of integer;
i, n: integer;
begin
Write('Dati N: '); ReadLn(n); {N = numarul de elemente}
i := 1; {*}
while (i = N) do {citim elementele}
begin
Write('Dati elementul ', i, ': ');
ReadLn(vectori);
i := i + 1;
  end;
i := 1; {*}
while (i = N) do {impartim fiecare element la 2 si salvam catul}
begin
vectori := vectori div 2;
i := i + 1;
  end;
  Write('Vectorul modificat este : ');
i := 1; {*}
while (i = N) do {afisam noile valori din vector}
begin
Write(vectori : 5);
i := i + 1;
  end;
ReadLn; {asteptam  sa fie apasat Enter}
end.

luni, 13 octombrie 2014

Personajele istoriei ieroglifice

Personajele istoriei ieroglifice


PARTEA I
LEUL - Moldova;
VULTURUL - Tara Romaneasca.
Alegorii:
1)      temeliile Vavilionului - conflictul dintre C Brancoveanu si D Cantemir;
2)      Semiramis - "pofta izbandirii strambe" pe care o urmarea Brancoveanu;
 3)  Afirmand ca "jiganiile" (boierii moldoveni) aveau "arme de moarte purtatoare DC arata de la inceput  ca boierimea isi baza puterea pe exploatarea sangeroasa a taranimii, constatare pe care o va mai face pe parcursul operei.
       4) PARDOSUL (leopardul,panthera pardus) - celebrul Iordache Ruset, unul din personajele principale, fost mare vistier al lui Constantin Cantemir si Antioh Cantemir si dusman al lui C Duca. Afost un mare intrigant al operei sale. Dupa o prealabila intelegere cu C Brancoveanu  a sustinut candidatura la tron a lui M Racovita, fiind ruda cu acesta.
       5) URSUL - Vasile vornicul pe care PP Panaitescu l-a identificat ca fiind Vasile Costache care a pribegit in Tara Romaneasca in timpul celei de-a doua domnii a lui C Duca si a murit in pribegie in anul 1703, inainte de4 alegerea lui Mracovita;
       6) LUPUL- Lupu Bogdan, mare spatar si hatman la aceeiasi doi. Era cumnatul lui DC, fiind casatorit cu sora acestuia, Ruxandra. Caracterizat ca " un lup credincios fata de stapani si temut de dusmanii acestora, un lup cu virtuti canine", a murit otravit de M Racovita;
       7) VULPE - Ilie Enache Tifescu (zis Frige Vaca), unul din marii intriganti ai epocii, cumnat cu Racovita. Ajucat un rol important in uciderea fratilor Miron si Velicio Costin, pe care i-a parat domnului ca uneltesc impotriva sa.
       8) CIACALUL, Sacalul - Maxut serdarul, este un credincios al familiei Cantemir ceea ce explica modul in care este infatisat in carte desi nu era o personalitate importanta a epocii.
       9) MATA SALBATECA- Ilie Cantacuzino, ginerele cronicarului M Costin, boier cu rol nefast in istoria Moldovei, mare comis al lui Cduca. Urmarind sa ajunga domn, fiind ruda cu C Brancoveanu, cauta sa "faca numai rau" lui Antioh Cantemir.
            4,5,6,7,8,9 - " carile de varsarea singelui nevinovat sa bucura si viata hiresa in moartea streina le staruiaste" = caracterizeaza defectele principale ale marii boierimi moldovene. Cei 5 stateeau inaintea LEULUI, Moldovei.
        10) BREHNACEA - INVATATUL BOIER Constantin stolnicul Cantacuzino, unchiul dinspre mama al lui C Brancovanu, asupra caruia a exercitat o puternica influenta. N Iorga spune ca era principalul factor al politicii T Romanesti la acea epoca si mai tarziu unul din principalii vinovati de moartea domnului.
        11) SOIMUL - Toma Cantacuzino, numa de mare viteaz, a intretinut relatii stranse cu DC, var al sotiei acestuia dar si al lui C Brancoveanu. Astrecut de partea armatei ruse in 1711, la fel ca si DC. A fost prezent la adunare, unde a avut un rol important desi autorul nu-l pune sa vorbeasca.
        12) ULIUL, pasare rapitoare - Stefan Cantacuzino, fiul lui C Cantacuzino si varul lui C Brancoveanu. Dupa ce a ocupat dregatoriile de mare postelnic, mare spatar, ajunge domn al Tarii Romanesti in locul lui C Brancoveanu, la caderea caruia a contribuit, fiind ucis de turci impreuna cu tatal sau.
        13) CUCUZONUL - Mihai Cantacuzino, spatarul, o alta ruda a lui C Brancoveanu si un mare acaparator de pamanturi tarane4sti. Frate cu stolnicul C Cantacuzino. Cucunoz = cuc, cunoscut ptr lacomia sa.
        14) CORUIUL ( uliul pasarar)  - Raducanu Cantacuzino, fiul lui Constantin Cantacuzino si varul lui CB, ajuns mai tarziu mare comis si mare spatar.
        15) HIRATUL sau eretele, o alta pasare rapitoare, ruda cu fam Cantacuzino, a ocupat functii importante in domnia lui CB. Si-a incheiat cariera politica in calitate de consilier in Oltenia, ocupata de austrieci.
        16) BALABANUL - o specie de soim - Serban Cantacuzino, var cu CB.
        17) BLENDAUL - Serban Greceanu. Impreuna cu frateele sau, logofatul cronicar Radu Greceanu a jucat un rol important in traducerea Biblieidin 1688, s-a inrudit cu CB prin casatoria unui fiu al sau cu fiica domnului;
Oranduiala a doua la LEU:
         18) CAINII - sunt capuchehaielele, reprezentantii domnului TR si M la Poarta Otomana.
         19) OGARII - calarasii sau curierii care duceau si aduceau stirile din Imp Otoman. ( erau modesti slujitori ai domniei desi aici sunt descrisi ca boieri de categ a doua);
         20) COTEII - sunt iscoadele sau spionii pe care domnii tarilor romane ii tineau la Poarta ptr a se informa si a contracara manevrele adversarilor;
         21) MITELE DE CASA - nu au  corespondent la cheie. Dupa numele ce li se da , par a fi persoane apropiate de domn, slujbasi ai curtii ;
         22) BURSUCUL - Lupu Costache, mare vornic al lui C Cantemir. I se spune asa dupa manastirea Bursuci, ctitoria sa; A avut o atitutdine duplicitara in vremea domniei lui D C, terminand prin a fi ucis de turci;
          23) NEVASTUICA (HELGEA, hermelina) - Ana, o femeie trecuta inexplicabil printre barbati, fiica lui Dediu Codreanu si viitoarea sotie a lui M Racovita;
          24) GUZIUL ORB, numele popular al cartitei - Dediu Codreanu, om modest care imbratisand cariera armelor ca si tatal lui DC, a ajuns mare spatar. 
          25) SOARECELE - Dumitrasco Ursachi ( Ursachel), un personaj sters. A fost in relatii mai putin bune cu fam Cantemir, mare sluger al lui C Duca;
         26) CORBUL - Constantin Brincoveanu. Fiind un dusman inversunat al lui, il trece in a doua tagma a TR desi, in realitate, Brancoveanu apartinea uneia dintre cele mai vechi si mai bogate fam din tara, fiind, dupa tata, descendent din boierii Brancoveni - Craiovesti; mama sa era fiica marelui postelnic C Cantacuzino;
         27) CIOARA, PELICANUL, COTOFANA, PUHACEA, CUCOVAIA, CAIA - aceste 6 personaje nu au corespondent la cheie. Radu Greceanu ne da lista completa a boierilor care l-au insotit pe C Brancoceanu la Adrianopol in iunie 1703 este posibil ca cei sase sa intruchipeze pe unii dregatori.
            A treia tagma = dregatorii marunti care alcatuiau clasa a treia a boierimii si care nu luau parte la conducerea tarii.
         28) BOUL - Nicolae Donici, mare vornic si mare logofat. Desi a ocupat aceste functii, DC il trece in tagma a treia din Moldova;
         29) OAIA, CALUL, CAPRA, RIMATORIUL, IEPURELE, CERBUL - nu au corespondent la cheie, fiind probabil boieri mai putin importanti Au fost multi boieri imp din tara pe care DC nu i-a amintit, probabil ptr ca au ramas in tara, nu au participat la adunare. Nu este posibila alctuirea unei liste complete, din lipsa de izvoare.
         30) CAPRIOARA - fam Caragea. In limba turca, Karadja = caprioara;
         31) CAPRIOARA DE ARAVIA - Dumitrasco Caragea, mare postelnic al lui Antioh Cantemir, deci un apropiat al Cantemirestilor;
         32) LEBADA - Cornescu banul, Cornea Brailoiu, marele ban al lui C Brancoveanu, care l-a utilizat in numeroase misiuni la Poarta. Este inexplicabila trec
Erea lui in tagma a treia.
         33) DROPIIA, GINSCA, RATA, CURCA, PORUMBUL, GAINA, TURTUREAOA - nu au corespondent la cheie, ceea ce impiedica identificarea;
         34) LILIACUL - Marco. Acest pretenmdent care nu era nici pasare nici jiganie a incercat sa ocupe tronul uneia din cele doua tari, dar, neavand mijloace banesti a ajuns la galere. Dupa opinia lui D Cantemir, apartenenta lui Marco la una din cele 2 tari ar fi fost unul din motivele galcevii dintre boieri.
           35) VIDRA - tanarul Constantin Duca, la data tinerii adunarii fost domn al Moldovei si mazilit de curand, deci un adversar al celor doi frai Cantemir la tronul Moldovei, motiv ptr care DC il priveste cu oarecare antipatie. Acesta apare in mijlocul "theatrului"neanuntat, si incepe sa vorbeasca; considerand ca atat boierii munteni cat si cei moldoveni sunt subiectivi, fiecare aparandu-si numai interesele sale, C Duca propune unarbitru neutru si obiectiv, cerand, in acelasi timp, sa se puna capat mai curand galcevii din adunare.
          36) BITLAN - Chirita Dimache, un grec, fost capuchehaie a lui C Duca, pe care l-a tradat intrand in slujba lui C Brancoveanu, ceea ce explica violenta atacului ce lanseaza impotriva Vidrei. Sustinand ca apartine imperiului turcesc, ca animal de apa, Dimache considera ca Vidra nu are ce cauta printre moldoveni.
            37) BREBUL - (castorul european), tot un animal de apa ca Vidra. Burnaz postelnic, un alt grec ajuns capuchehaie la C Duca, de care se leapada si el ca si Dimache. Burnaz vorbeste despre Cduca si il acuza si de furt, probabil cu referire la exploatarea fiscala din timpul sau. Vorbind in numele boierimii moldovene care se intelesese cu Cbrancoveanu in privinta mazilirii lui CDuca, Burnaz declara ca fostul domn nu mai avea ce cauta in Moldova. CDuca era fosul ginere al lui Cbrancoveanu. Prin cuvantarea lui Burnaz, DC se pronunta pentru scoaterea elem incapabile si intrigante din sfatul domnesc, unde produceau mult rau tarii. Vorbeste despre mandrie care da atat peste cei mari cat si peste cei mici. Dupa mazilire, CDuca a trait in mare saracie ptr ca avea multe datorii la Brancoveanu, din timpul domniei.
               38) STRUTOCAMILA - Mihai Racovita, facea parte dintr-o puternica fam boiereasca moldoveana, fiind inrudit de 2 ori cu fam Cantacuzino, era var de-al doilea cu domnul TR care il si ajuta. A pribegit in TR in timpul domniei lui CDuca dupa care a fost ale domn al Moldovei, alegerea sa constituind o buna parte din subiectul operei. Zicand acestea cu lacrimi in ochi, Vidra se retrage la marginile garlelor = Fanarul, cartierul locuit de greci la Constantinopol, de unde au venit domnii fanarioti in sec XVIII. De fapt, CDuca nu s-a stabilit la Fanar ci a fost mazilit la Cavala.       
            39) ELEFANTUL - Antioh Cantemir,sau fil.Il numeste asa deoarece era " om mare la trup". Caracterizarea pe care i-o face il arata ca un om nu foarte destept. Cronicarii din vreme spun ca nu era carturar, dar nici prost. Cantemir ii face descrierea asta fratelui sau ptr ca nu l-a ajutat cand a fost capturat de turci si i-a Promis lui Brancoveanu ca se va lepada de tovarasia lui DC. La 1703, cand este amintit in Ist Ieroglifica, Antioh era si el unul din candidatii la tron, dar boierii cei mai apropiati ai sai, printr care si Rusestii, au trecut de parte lui Mracovita. La acea data, Antioh mai spera inca sa fie ales domn al Moldovei.
            40) INOROGUL - DIMITRIE CANTEMIR, autorul lucrarii, in care este prezentat ca posesor al unor virtuti ce lipsesc celorlalti eroi din povestire. Inoroful este un personaj inzestrat cu calitai ce apare si in alte opere. In ALEXANDRIA, INOROGUL este imparatul Macedoniei, care, potrivit proorociei, urma sa alunge pardosii, craii, de la apos si berbecele cel mare ( Por imparat). In PSALTIREA IN VERSURI  alui Dosoftei se spune ca INOROGUL "biruiaste preste toata hiara din lume cu tariia si cu razboiul". In FIZIOLOG - de unde s-a inspirat probabil DC - "cprnul INOROGULUI este unealta expierii. Venirea inorogului se petrece atunci cand multimea pacatelor o cere... Inorogul, izbavitor, este opus lumii gadinilor" Fara indoiala ca DC cunostea aceste calitai exceptionale atribuite Inorogului in momentul in care s-a hotarat sa intruchipeze el aceest personaj di Istoria Ieroglifica.
            41) COTOFANA - un bun orator din Muntenia; nu ni se indica numele la cheie.
            42) JIGANIUTA - in care PPPanaitescu a vazut "personificarea poporului, a neamului indurerat - pare a fi mai curand un boier mai mic, nenumit de DC, inzestrat cu calitati ce lipsesc celorlati boieri
            43) MOIMITA LIVIII = strain de origine, dar inzestrat cu minte uimitoare. PPPanaitescu considera ca s-ar putea ascunde invatatul Antim Ivireanu. La nota este trecut "chipul voroavii muntenesti";
            44) COSCODANUL THARSISULUI - Ianache Vacarescu, facea parte dintr-o fam munteana. Fiind ruda cu fam lui Cbrancoveanu a fost unul din cei mai apropiati dregatori ai acestuia. Afost ucis de turi impreuna cu Cbrancoveanu.
            45) PAPAGAIA - Ion Comnenul, un om foarte invatat. A fost adus de G Duca in Moldova pentru educarea lui C Duca, se numea Ion Papas = preot in greaca. Numele sau adevarat era Ion Molibdos. A plecat la Moscova unde a luat numele Comnen. Este numit Papagaia = papagalul pentru ca era retor, iar IST Ieroglifica cuprinde  numeroase atacuri impotriva  retoricii si a retoricilor, inclusiv a lui Ioan Comnen.
            46) COTOFANA DE EVROPA - PPPanaitescu credea ca e Anton Maria del Chiaro, secretarul italian al lui Cbrancoveanu. Acest lucru nu e posibil ptr ca la 1705 acesta nu aajunsese in tara noastra. A ajuns abia la 1710. El este comparat ca "vrednicie" cu Papagaia.
            Pentru rezolvarea problemei, Ilie Tifescu cere sa se renunte la etimologie si sa se lamureasca "fiinta lucrului" Strutocamilei, pentru care propune o "jiganie filozoafa", gandindu-se probabil la Lupu Bogdan.
            47) MAIMUTA - Antim Ivireanu. Asa l-a identificat PPPanaitescu pentru ca ea se ocupa in opera de problemele de morala. Era un renumit invatat al TR renumit ptr predicile sale moralizatoare.
            48) PRIVIGHETOAREA - Ieremie Cacavela, fostul dascal al lui DC, considerat in Descrierea Moldovei "foarte erudit". Scurta sa aparitie in Istoria Ieroglifica ii da prilejul lui DC sa-l ironizeze pe fostul sau profesor ca retor cu "limba lata si la voroava neincetata". Libertatea pe care si-o ia fostul elev fata de maestrul sau constituie dovada ca DC iesise de sub tutela sa spirituala. Pag 90. DC se pronunta pentru puterea logicii "mestersugul mestersugurilor" dar concepe "operatiile logicii sub aspectul lor pur formal", pag 91, nota 217. Autorul deosebeste pe filozof, cel care cauta sa explice esenta lucrurilor, de dialectician, cel care manuieste arta logicii, manifestandu-si desconsideratia fata de acesta din urma.                                               
 PARTEA A DOUA
            49) RISUL - Mihalache Ruset spatarul, cumnatul lui Mracovita, casatorit cu Elena, sora acestuia. Desi a fpst capuchehaia lui Antioh Cantemir la Poarta, ajutandu-l pe domnul Moldovei in lupta sa contra lui Cbrancoveanu, si-a tradat si el stapanul si a trecut de partea lui Mracovita impreuna cu fratii sai.
            50) HAMELEONUL - Scarlat (Scarlatache) Ruset. Are un rol odios in Istoria Ieroglifica, unde este "mare mester al minciunilor si prefacatoriilor", cum il caracteriza Niorga. El domina prin intrigile sale partea a doua a lucrarii, in care izbuteste sa prinda pe Inorog. Este primul personaj cu adevarat memorabil al lit noastre (Cap "Demonicul Hameleon"). Scarlat Ruset, fratele lui Iordache Ruset, nu a jucat un rol politic prea insemnat. Desi vorbeste f urat despre el, DC  a pastrat o relatie de prietenie cu acesta.
            51) VEVERITA - Manolache Ruset, frate cu cei doi. Fiind un dusman al lui N Mavrocordat, DC a incercat sa-l foloseasca el insusi impotriva acestuia.
52) CORACOPARDALIS, sau Pardosul facut Corb -Nicolae Ruset,fiul lui Iordache, caruia Cbrancoveanu ii promite pe fiica sa Anita,cu care se va casatori in 1704,pecetluind alianta politica dintre vicleanul boier moldovean si bogatul domn al TR.
53) CIOARA - Panaiotache Morona ( nu are corespondent la cheie, dar a fost identificat de PPPanaitescu). Acesta era ruda cu Mracovita, fiind casatorit cu fiica lui Iordache Cantacuzino. Dupa ce fusese pescar in tinerete a ajuns terziman la Poarta, de unde a venit in Moldova.
PARTEA A TREIA
54) CAMILOPARDUL (girafa) - Alexandru Mavrocordat, marele dragoman al Portii (1673 - 1709) si negociatorul pacii de la Karlowitz din 1699. Om cu insusiri deosebite si studii, a fost considerat de DC in "Istoria Imperiului Otoman"un "spirit subtil si patrunzator...,iubitor de glorie, care nu cunostea mai putin limbile si poezia orientalilor decat geniul curtii otomane".
55) LEBADA BATRANA - Panaiotachi Nikussios;
56) MOIMITA - probabil Antim Ivireanu da dovada de un deosebit rafinament: sub masca generozitatii, tine un discurs injositor pentru Liliac, al carui avocat s-a facut.
57) MONOCHEROLEOPARDALUL, adica licornul si leopardul - Constantin Cantemir, tatal lui DC, fost domn al Moldovei. Licornul era ptr vechii greci un animal ce simboliza puterea neinfranta si curatenia sufleteasca.
58) MUSTELE - "ciocoimea, slugile boieresti". Unii dintre acesti asa-zisi "ciocoi" (sec VII) si slugi au fost ridicati intre boieri sau biernasi in vremea domniei lui C Cantemir, care s-a sprijinit pe ei impotriva marii boierimi ce-i era in general ostila. Marii boieri moldoveni aveau destule motive sa se teama de ciocoi si boiernasi, care, in vremea acestei domnii, le produsesera destule suparari. C Duca, in prima domnie, i-a inchis, batut si saracit, la fel cum a facut mai tarziu M Racovita. Boiernasii faceu multe necazuri caselor celor mari a boierilor, spune I Neculce.
59) TAUNII - fac parte ca si ciocoimea din paturile de mijloc ale societatii moldovene; ei sut la cheie "curtenii, aprodzii si alalti asemenea acestora". Curtenii erau mici proprietari de pamant, obligati sa prestezer sserviciul militar calari.
60) APROZII - erau in aceasta vreme mici slujbasi care faceau serviciu la curtea domneasca. DC ii aminteste aici impreuna cu ciocoimea, deoarece ii considera partizanhii Cantemirestilor si, deci, nemultumiti de alegerea lui M Racovita.
61) ALBINELE - taranii birnici, lor le atribuia rolul de producatori ai bunurilor materiale. Despre albina care cauta prin toate florile si strange miere dulce vorbeste DC si in Divanul. Mai tarziu si-a schimbat parerea despre harnicia taranilor moldoveni, considerandu-i lenesi in "Descrierea Moldovei".
62) TRINTORII - scutelnicii, taranii scutiti de bir, de obicei la interventia si in beneficiul unui boier. Trantorii sunt in opozitie cu albinele.Ineculce spune ca in timpul domniei lui Mracovita, jumatate din locuitorii tarii erau scutelnici.
63) VIESPILE - " seimenii, darabanii si alalti liufegii", categoriile de osteni mercenari din acea vreme, care se vaitau si ei ca o duc foarte greu. Faptul este confirmat si de alte izvoare, care atesta o stare de nemultumire a acestor categorii, fie prin faptul ca nu erau platiti regulat, fie ptr ca erau impusi uneori la dari, ca in timpul domniei lui N Mavrocordat, cand au iesit "cu pari in mina" inaintea domnului, amenintandu-l, nota 466.
64) TINTARII si GARGAUNII - nu sunt explicati la cheie; ei reprezinta desigur, diverse categorii, asemanatoare ca pozitie sociala cu cele amintite in notele precedente.