Chimie organică

Chimia organică este ramura chimiei care se ocupă cu studiul structurii, proprietăților, reacțiilor de sinteză sau de descompunere a compușilor organici. Compușii organici sunt substanțe alcătuite în principal din carbon și hidrogen, dar pot conține și oxigen, azot, sulf, fosfor sau bor, precum și restul elementelor, dar în cantități mult mai mici.

Din punct de vedere istoric, prima substanță organică creată artificial a fost sintetizată de către Friedrich Wöhler în anul 1828. Prin distilarea uscată a oaselor, Woehler a obținutureea.
Primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obținut de William Henry Perkin în 1856.

Compușii organici pot fi caracterizați prin nomenclatura substanțelor organice, care atribuie un nume stabilit printr-un set de reguli stricte elaborate de către IUPAC.

Dintre substanțele organice cu importanță practică, amintim: metan, etenă, acetilenă, benzen, toluen, alcool etilic, alcool metilic, formaldehidă, acetaldehidă, acid acetic, acid formic,glucoză, fructoză.

Clasificare

Substanțele organice se împart în:

• Hidrocarburi saturate

• Alcani
• Izoalcani
• Cicloalcani

• Hidrocarburi nesaturate

• Alchene
• Alchine
• Alcadiene

• Hidrocarburi aromatice

• Arenele

• Compuși organici cu funcțiuni

• Compuși halogenați
• Compuși hidroxilici: alcooli și fenoli
• Amide
• Compuși carbonilici: aldehide și cetone
• Acizi carboxilici

• Compuși organici cu acțiune biologică

• Grăsimi
• Proteine
• Zaharide
• Vitamine

Fizica

                         

                                 Temperatură

Temperatura este proprietatea fizică a unui sistem, prin care se constată dacă este mai cald sau mai rece. Astfel, materialul cu o temperatură mai ridicată este mai cald, iar cel cu o temperatură joasă mai rece. Ea indică viteza cu care atomii ce alcătuiesc o substanță care se mișcă, în cazul încălzirii viteza lor crescând. Oamenii de știință afirmă că la o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut, atomii sau moleculele și-ar înceta mișcarea complet. Temperatura împreună cu lumina face parte din factorii ecologici.

Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea termică a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Condițiile stării de echilibru termodinamic sunt exprimate prin cele două postulate ale termodinamicii: -Primul postulat, denumit și principiul general al termodinamicii, se referă la faptul că un sistem izolat ajunge totdeauna, după un interval de timp, în starea de echilibru termodinamic și nu poate ieși, singur, de la sine, din această stare: Conform acestui postulat, dacă un sistem izolat este scos din starea de echilibru termodinamic, el va reveni la condițiile stării de echilibru după un interval de timp, numit timp de relaxare. -Al doilea postulat, numit și principiul zero al termodinamicii, precizează proprietățiile sistemului aflat în stare de echilibru termodinamic, prin două formulări echivalente:

• Element în listă cu puncte orice mărime de stare a unui sistem aflat în condiții de echilibru termodinamic poate fi determinată în funcție de parametrii de stare externi ai sistemului și de o mărime ce caracterizează starea interioară a sistemului, numită temperatură
• Element în listă cu puncte două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea sistem, se găsesc în echilibru între ele.

Unități de măsură

Formule pentru transformarea temperaturii exprimată în grade Celsius

Convertire din	în	Formulă
Celsius	Fahrenheit	°F = °C × 1,8 + 32
Fahrenheit	Celsius	°C = (°F – 32) / 1,8
Celsius	Kelvin	K = °C + 273,15
kelvin	Celsius	°C = K – 273,15

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional (SI) este kelvinul (K).

Temperatura 0 K este cea numită zero absolut și este punctul în care moleculele și atomii au cea mai mică energie termică. De obicei se folosesc două scări de temperatură, scara Celsius, cu precădere în țările europene și scara Fahrenheit, în Statele Unite. Acestea se definesc cu ajutorul scării Kelvin care constituie scara fundamentală a temperaturilor în știință și tehnică.

Un grad Celsius reprezintă a 1/273,16-a parte din intervalul cuprins între punctul triplu al apei (0,01 °C) și punctul de zero absolut (-273,15 °C), la presiune normală. Raportul de conversiune:

T(°C)=T(K) - 273,15
T(°F) = 9/5 T(K) - 459,67

Exemple de temperaturi în kelvini

Reacție termonucleară cu carbon
5× 108
Reacție termonucleară cu heliu
108
Soare în interior
107
Coroana solară
106
Nebuloase vizibile
104
Suprafața Soarelui
6× 103
Punctul de topire al wolframului
3,6× 103
Punctul de topire al plumbului
6 × 102
Punctul de înghețare al apei
2,7× 102
Punctul de fierbere al oxigenului (1 atm)
9× 10
Punctul de fierbere al hidrogenului
(1 atm) 2× 10
Punctul de fierbere al heliului
(1 atm) 4,2

1 septembrie - Un nou început de an școlar

Cine are carte, are patru ochi!

Și iar e septembrie... o altă toamnă, un nou început de an școlar cu noi emoții și noi trăiri. Cu dragoste și dor mi-am revăzut colegii și profesorii cărora le-am dus lipsa o vară întregă. Din noi sunetul de clopoțel și mireasma florilor ne răvășesc sufletele. După o vară plină de emoții pozitive, așteptăm cu drag să pășim pe meleagurile cunoștințelor și să ne luăm un nou avînt spre alte porți ce așteaptă să le descoperim. Fie ca anul nou școlar  să fie unul plin de realizări frumoase și emoții pozitive.

Chimia

Ce este chimia?

Chimia este ştiinţa care studiază substanţele chimice care sunt constituite din atomi sau particulele subatomice, precum protonii, electronii şi neutronii.  Atomii se combină pentru producerea moleculelor şi a cristalelor. Chimia mai este numită şi ştiinţa de mijloc sau ştiinţa centrală, întrucât combină toate celelalte ştiinţe ale naturii, precumastronomia, fizica, biologia şi geologia.

Naşterea chimiei poate fi atribuită anumitor practici, numite alchimie, care sunt efectuate de mai multe milenii în multe părţi din lume, în mod special în Orientul Mijlociu.

Structura obiectelor pe care le folosim de zi cu zi şi proprietăţile materiei cu care interacţionăm sunt consecinţe ale proprietăţilor substanţelor chimice şi ale interacţiunilor lor. Spre exemplu, oţelul este mai dur decât fierul pentru că atomii din el sunt mai strâns legaţi, formând o structură cristalină mai rigidă. Lemnularde sau este supus oxidării rapide pentru că poate reacţiona în mod spontan cu oxigenul în cadrul unei reacţii chimice deasupra unei anumite temperaturi. Zahărulşi sarea se dizolvă în apă deoarece proprietăţile lor moleculare/ionice permit dizolvarea în condiţii ambientale.

Transformările care sunt studiate în cadrul chimiei sunt rezultatul interacţiunii fie dintre substanţe chimice diferite fie dintre materie şi energie. Chimia tradiţională implică studiile interacţiunilor dintre substanţe într-un laborator specializat folosind diverse vase de laborator.

O reacţie chimică este transformarea unor substanţe în una sau mai multe alte substanţe. Poate fi reprezentată simbolic printr-o ecuaţie chimică. Numărul atomilor de pe partea stângă şi dreaptă a acestor ecuaţii chimice trebuie sa fie egal. Natura reacţiilor chimice pe care o substanţă le poate suferi şi descărcările de energie ce pot surveni sunt definite prin anumite legi de bază, numite şi legi chimice.

Energia şi entropia sunt la fel de importante în majoritatea studiilor chimiei. Substanţele chimice sunt clasificate în funcţie de structura lor dar şi de compoziţia lor chimică. Ele pot fi analizate folosind instrumete de analiză chimică, precum spectroscopiaşi cromatografia.

Chimia e o parte integrată din studiul ştiinţelor naturii atât în şcoala gimnazială cât şi la liceu, de altfel în unele ţări europene, printre care şi România, chimia are rezervate ore de curs separate, cu profesori specializaţi. La acest nivel, chimia este adesea numită chimie generală care introduce o largă varietate de concepte fundamentale care permit elevului să obţină îndemânarea şi tehnica necesară la niveluri mai avansate, acolo unde chimia este studiată la fel în toate disciplinele ei.Oamenii de ştiinţă care se ocupă cu cercetarea în domeniul chimiei se numesc chimişti. Majoritatea se specializeză pe una sau câteva din disciplinele acestei ştiinţe.

Biologie

Peștii osoși și cartilaginoși

Clasa peștilor cartilaginoși

Cuprinde pești cu schelet cartilaginos și cu corpul acoperit cu solzi placoizi. Gura așezata ventral sub bot (gura sub terminală), are numeroși dinți. Înotatoarea codală are lobul superior mai mare (heterocerca). Au 5 – 7 perechi de branhii așezate în pungi branhiale care comunică cu exteriorul prin fante branhiale. Le lipsește vezica înotătoare.

Trăiesc în apele mărilor și oceanelor. Majoritatea sunt răpitori, cunoscuți sub numele de rechini (selacieni): rechinul albastru, rechinul alb, rechinul ciocan, cîinele de mare (lung de 1,5 m, prezent și in Marea Neagră), peștele ferastrău, rechinul balenă (lung de peste 15 m) etc. O parte din speciile de pești cartilaginoși sunt bentonice (bentos – zona de fund a marilor) și au corpul puternic turtit dorso-ventral, cu înotătoarele pectorale mult întinse pe laturile corpului: vulpea de mare, pisica de mare, torpila electrică (prezentă și în Marea Mediterană, cu organe electrice ce produc descărcari de 70 – 80 V, cu rol în aparare.

Clasa peștilor osoși

Cuprinde pești cu scheletul parțial sau total osificat, cu corpul acoperit cu solzi osoși. Branhiile sunt așezate în două camere branhiale, plasate de o parte și de alta a capului și acoperite de cîte un opercul. La majoritatea speciilor există vezica înotătoare. Sunt cei mai numeroși dintre pești. Populează atît apele marine și oceanice, cît și cele dulci. Peștii osoși actuali sunt grupați în mai multe unități sistematice dintre care cele mai importante sunt: acipenseridele, teleosteeni, dipnoii, și crosopterigienii.

Peştii cartilaginoşi

Chondrostei

Chondrosteii sunt un grup de peşti cartilaginoşi, adică au scheletul alcătuit din ţesut cartilaginos şi nu osos. Reprezentanţi ai acestui grup sunt rechinii şi pisicile de mare, ambii fiind prădători vorace ai mediului în care trăiesc.

Cel mai mare rechin este rechinul-balenă, acest uriaş atingând până la 15 m şi 40 de tone. În ciuda dimensiunilor sale titanice, acest uriaş este inofensiv pentru om. Se hrăneşte în special cu plancton dar şi cu  peşti mai mici. Rechinul alb este unul din cei mai cunoscuţi rechini şi este un potenţial pericol pentru om. 

Rechinul taur este cunoscut pentru faptul că poate trăi atât în apă sărată cât şi în apă dulce. Au existat cazuri de atac al acestui rechin asupra oamenilor.

Deşi au existat cazuri de atacuri ale rechinilor asupra omului, aceste cazuri nu sunt atât de dese precum se crede, rechinii ucid anual mai puţini oameni decât ţânţarii. Majoritatea speciilor de rechini sunt ameninţate cu dispariţia datorită faptului că sunt ucişi pentru carnea lor gustoasă. În Extremul Orient le sunt tăiate aripioarele pentru supă de aripioare. Alte pericole care îi ameninţă sunt poluarea apelor şi distrugerea habitatelor lor.

Pisica de mare

Pisicile de mare sunt rude apropiate ale rechinilor şi au în coadă un ac cu care injectează venin în prăzile şi agresorii săi. Celebrul Steve Irwin, "vânătorul de crocodili" a fost ucis de o pisică de mare.

Peştii osoşi

Peştii osoşi sunt peştii care au scheletul osos, fiind mai evoluaţi decât verii lor, peştii cartilaginoşi. Ordinele peştilor osoşi sunt: acipenseridele, dipnoii, crosopteringienii şi teleosteenii.

Acipenseridele (sturionii)

Sturionii reprezintă un ordin al peştilor osoşi, răpitori, cu scheletul cartilaginos-osos, lipsiţi de solzi. Prin scheletul lor cartilaginos-osos, acipenseridele sunt ca o punte de trecere dinspre peştii cartilaginoşi spre cei osoşi. Deşi sunt lipsiţi de solzi, corpul lor este acoperit cu şiruri de discuri osoase. Reprezentanţi ai acestui ordin sunt: cega, păstruga, morunul, nisetrul etc. 

Sturionii sunt pescuiţi pentru carnea lor gustoasă şi icrele lor negre, din care se prepară caviarul. Trăiesc aproape exclusiv în Marea Neagră şi Marea Caspică. Sunt afectaţi de poluare şi pescuitul excesiv.

Cegă

Teleosteenii

Teleosteenii sunt cei mai cunoscuţi peşti, din cadrul acestui ordin făcând parte crapul, ştiuca, cleanul, plătica, mreana şa. Corpul lor are diverse dimensiuni, în funcţie de specie şi poate să fie sau să nu fie acoperit de solzi. Scheletul teleosteenilor este osos. Hrana lor variază, unii sunt fitofagi, alţii răpitori.

Ciprinidele sunt o familie din cadrul teleosteenilor, care cuprinde toate speciile de crapi. Crapii sunt prezenţi în America de Nord, Asia, Africa şi Europa. Hrana este în special vegetală, dar poate cuprinde şi nevertebrate mici.

Ştiuca este un peşte răpitor, de apă dulce, dotat cu dinţi puternici.

Somonul, denumit şi lostriţa este un peşte oceanic, dar care în perioada depunerii icrelor migrează dinspre mare spre izvoarele apelor curgătoare pentru a le depune. După depunerea icrelor somonii mor, mulţi dintre ei sunt vânaţi de către diverse animale înainte de depunerea icrelor.

Somnul este un peşte răpitor, care poate atinge dimensiuni mari. Arealul lui cuprinde estul şi centrul Europei, precum şi vestul Asiei.

Dipnoii

Dipnoii sunt un ordin de peşti osoşi dotaţi cu plămâni, acestea putând respira atât aerul din apă cât şi cel atmosferic. Mulţi trăiesc în Africa, unde în timpul anotimpului secetos, când văile râurilor seacă, ei supravieţuiesc trăind în mâlul umed.

Crosopteringienii

Crosopteringienii sunt un grup de peşti foarte vechi, care este reprezentat astăzi de o singură specie, latimeria.

Educația civică

                                  Proiect de grup
                                    Brutărie
1. Numele firmei - Spicușor
2. Sloganul(deviza) - Fie pîinea cît de rea, tot mai bună-n în țara mea.
3.Emblema(simbolul) - 
4. Misiunea firmei -  Spicușor este o firmă care se ocupă cu coacerea alimentelor pentru patiserie și activează pentru întreaga populație.
5. Obiectivele- Scopul firmei este de a produce alimente de o înaltă calitate, deasemenea de a le realiza pe piață și de a avea un venit cît mai bun.
6. Strategia - Angajații v-or produce în așa fel produsele încît clienții v-or fi atrași de calitatea lor.
7. Modalități de finanțare inițială - Pentru început voi scrie un proiect pentru o anumită țară, dacă îl cîștig investesc banii în brutărie, dacă nu,colectez bani singură.

Limba română

    spectacol_TV_din_1982)

Opere dramatice

Actorul dramatic	Opera dramatică: specia	Regizorul	Nume de actori	Teatrul care a montat spectacolul
1.Nae Cațavencu	O scrisoare pierdută. Dramă	Liviu Ciulei	Octavian Cotescu	Teatrul  ,,Lucia sturdza Bularda’’
2. Vitoria Lipan	Baltagul. Dramă	Mircea Mureșan	Margarita Lozano	Teatrului ,,Regina Maria’’
3.Dumitru Fusu	Omul merge după soare. Dramă	Valeriu Gagiu	Dumitru Caraciobanu	Teatrul ,,Luceafărul’’